Definiția imperiului Romano-German.pls (definiție)
Răspunsuri la întrebare
Localizare
CapitalăViena 1438 - 1806Limbălatină, germană, italiană, cehă, neerlandeză, franceză și multe alteleReligieCatolicismGuvernareFormă de guvernareMonarhieÎmpărat listaLegislativDieta ImperialaIstorieEpoca istoricăEvul Mediu, Epoca ModernăÎncoronarea lui Otto I2 februarie 962 d.Hr.Konrad II asumă coroana Burgundiei1034Pacea de la Augsburg25 septembrie 1555Pacea de la Westfalia24 octombrie 1648formarea Confederației Rinului12 iulie 1806EconomieMonedăDucatPrecedat deSuccedat de
Francia Imperiul Austriac Confederația Rinului Primul Imperiu Francez Prusia Provinciile Unite Confederația Veche a ElvețieiÎn prezent parte dinSfântul Imperiu RomanModifică date / text
Sfântul Imperiu Roman (în latină Sacrum Romanum Imperium, în germană Heiliges Römisches Reich), numit din 1512 alternativ și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană(în lat. Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicae, în germană Heiliges Römisches Reich Deutscher Nation) a fost un imperiumultietnic ce cuprindea teritorii din Europa Centrală. S-a dezvoltat de-a lungul Evului Mediu. A inclus Germania actuală și teritorii din Italia, Boemia și Burgundia. S-a menținut până la dizolvarea sa în anul 1806.
Imperiul a luat naștere în Francia de est, regat apărut de pe urma diviziunii Imperiului Carolingian. În anul 962, Otto I a fost încoronat ca împărat, proclamându-se ca succesor al lui Carol cel Mare. Unii istorici consideră că punctul de început al imperiului a fost încoronarea lui Carol cel Mare (25 decembrie 800), pe când alții îi plasează debutul la încoronarea lui Otto I (2 februarie 962).
Imperiul Romano-German se dorea a fi continuarea străvechiului Imperiu Roman de Apus, prestigiul împăratului fiind preluat de la cel al împăraților romani. Monarhia era electivă. Principii germani electori, care îl alegeau pe împărat, erau nobili de înalt rang ai imperiului. Imperiul nu a avut centralizare și unificare, ca de exemplu Franța, fiind o monarhie descentralizată, electivă, formată din subunități, principate, ducate, comitate, comune și altele.
În mentalitatea medievală a existat ideea de continuitate între Imperiul Roman și Sfântul Imperiu Roman, prin particula "sfânt" evidențiindu-se faptul că acesta din urmă a fost unul creștin, spre deosebire de Imperiu Roman (antic), care fusese creat și dezvoltat înainte de epoca creștinismului consacrat. La fel ca Biserica Romano-Catolică, și reprezentanții Sfântului Imperiu Roman îl vedeau și-l prezentau ca fiind continuatorul (deplin) al civilizației romane.
Puterea împăratului era limitată, în timp ce prinții, ducii și regii imperiului erau vasali și îi datorau împăratului loialitate, dar posedau privilegii pentru a-și menține suveranitatea de facto pe teritoriile lor. Împăratul Francisc al II-lea a dizolvat imperiul în august 1806, după ce a fost înfrânt de Napoleon în Bătălia de la Austerlitz
Scrii ce consideri!