Definiție la asta repede plsss dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
1. Cel mai natural contrast dintre toate contrastele cromatice este cel al culorilor in sine. Acesta este descris ca asocierea a minimum trei culori pure, mediate in general de alb, negru sau gri. Cu cat culorile sunt mai pure si mai apropiate de cele 3 culori principale, cu atat contrastul este clar diferentiat. In imaginea din stanga gasititi doua culori principale pure, rosu si galben, alaturi de doua secundare, oranj si verde.
2. Atunci cand asociem o culoare calda cu una rece ne rezulta un contrast de cald-rece sau caloric. Culorile calde sunt galbenul, oranjul si rosul. Culorile reci sunt verdele, albastrul si violetul. Fiecare pereche de complementare are un contrast cald-rece: oranj (cald) - albastru (rece), galben (cald) – violet (rece), rosu (cald) - verde (rece). Se pot stabili relatii cald - rece si intre doua nuante ale aceleiasi culori, de exemplu un violet purpuriu va fi foarte cald in apropierea unui lila. Turcoazul poate parea cald in apropierea unui albastru pur.
3. Numit şi contrastul închis-deschis, se defineşte prin alăturarea a două culori cu luminozităţi diferite. Este contrastul ce corespunde umbrei şi luminii. Ca un fundament nou, definit de acesta, este valoraţia, raportul dintre valorile închise şi deschise, dintre culorile policrome sau monocrome mai luminoase şi între cele întunecate.
4. Acest contrast este unul foarte complex. El implica asocierea in acelasi cadru a unei perechi de culori complementare. Sunt trei perechi de complementare si se formeaza intre o culoare primara si culoarea secundara opusa pe cercul cromatic:
rosu – verde
albastru – oranj
galben – violet
Este nu numai fundamental dar si omniprezent datorita constructiei ochiului uman care are tendinta de a-si construi singur complementara culorii pe care o vede pentru a aduce un echilibru.
5. Ca definiție, eontrastul simultan este proprietatea unei culori de a vira tonurile neutre långă care o aşezăm, către complementara sa. Cu cât culoarea este mai pură, cu atất contrastul devine mai puternic. Acest lucru se întâmplā însā doar "vizual", fiind in mare măsurā inlesnit de tipul de lumină care "cade" peste suprafețele respective. Pentru o anu mita culoare ochiul nos tru cere in mod simultan culoarea complementara si o produce el insusi daca nu ii este data Contrastul simultan este legat de fiziologia ochiului si are la bază legea complementaritātii, după care o culoare privită cu insistentà creează in jurul sâu impresia culorii complementare. Culoarea de baza parc sa se diminucze in intensitate dupa o anumita perioada, ochiul oboseste, in timp ce impresia data de culoarca creata in mod simultan devine mai puternica.
6. Calitatea culorilor reprezinta gradul lor de puritate, adica saturatia lor. Cu cat o culoare pura vireaza mai mult catre alb sau negru este mai desaturata, cu cat este mai intensa cu atat este mai urata. Culorile intense au capacitatea de capta privirea. Culorile pale, desaturate, au proprietate de a fi mai uzor tolerate de ochi pe suprafete largi si pot fi folosite pentru fundaluri etc. Contrastul de calitate se afla in stransa legatura cu contrastul de cantitate. Pentru a putea obtine o armonie este de preferat sa se utilizeze culorile pure, intense, puternice in cantitati mici, iar culorile desaturate, pe suprafete intinse.
7. Contrastul cantitativ este usor de inteles si de aplicat. In mare este vorba de combinatii de culori pe suprafete diferite ca intindere. In imaginea alaturata, pata de albastru reprezentata de petalele florii se afla intr-un contrast cantitativ cu toate nuantele de verde din jurul sau. Datorita acestui contrast ea este si mai bine pusa in evidenta, mai vizibila.