Question

Delimitează în fragmente textul de mai jos. Subliniază, în text, cuvintele-cheie potrivite fiecărui fragment. în partea de miazăzi a Franței, într-un orăşel neinsemnat, se afla un birt sărăcăcios. Acolo se adunau, la vremea mesei, muncitorii de la o fabrică vecină. Erau lucrători săraci şi nu le dădea mâna să se înfrupte din multe feluri. Aşa că ştergeau cu miez de pâine sosul farfuriilor până ce nu mai rămânea nimic pe urma lor. in preajma birtului se afla un câine slab şi flămând ca vai de el. Dădea târcoale meselor, dar nu se alegea cu mare lucru. Abia înfuleca pe ici pe colo câteva firimituri căzute pe sub scaune. Să capete un os sau o bucată înmuiată în sos gras, nici vorbă de aşa ceval Câinele se lingea pe bot şi îşi strâmbase gâtul, tot aşteptând să se milostivească vreun muşteriu. De la o vreme, băgă el de seamă cum mergea orânduiala birtului. Fiecare muşteriu se ducea la oblonul dinspre bucătărie, suna un clopoţel, îşi căpăta porţia şi pleca la masă cu farfuria plină. Hm! îşi spuse câinele în sine, într-o bună zi. Mi se pare că e rost să mă înfrupt şi eu dacă voi avea putin noroc. Zis şi făcut. A aşteptat până ce au plecat muncitorii de la masă. Apoi s-a apropiat de oblon şi a tras cu dinții de frânghia clopoţelului. Clopotul a sunat, oblonul s-a deschis şi bucătăreasa a pus, ca de obicei, o farfurie plină cu mâncare pe pervazul oblonului. Nu s-a uitat să vadă cine sunase. Câinele se cățără până la farfurie, înfulecă mâncarea cu mare poftă şi, după ce s-a lins pe bot, a plecat frumuşel la plimbare. Aşa azi, aşa mâine, așa o săptămână. Începuse să se îngrase. El era cel mai credincios muşteriu al birtului. Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, într-o zi pungaşul a fost prins. Cea dintâi pornire a birtaşului l-a îndemnat să apuce mătura de coadă și să-i dea vinovatului o lecție straşnică. Însă iscusinta animalului îl înduioșase. Din acea zi îi îngădui să-şi ia porția lui pe față, nu pe ascuns, odată cu muşteriii din fiecare zi. Câinele venea, suna clopoţelul, îşi căpăta porția, apoi trecea pe la tejghea, clătinând din coadă, în semn de multumire. E drept că îşi plătea mâncarea acum, păzind birtul şi curtea de hoţi. (Câinele istet, după Cezar Petrescu)​

Answer 1

Îți poți secarca Socratic