demonstrati ca lacul de Mihai Eminescu apartine genului liric 10-15 randuri
Răspunsuri la întrebare
Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul își exprimă gândurile, sentimentele, trăirile în mod direct prin intermediul eului liric.
Titlul este alcătuit dintr-un substantiv comun articulat hotărât care denumește cadrul unei iubiri romantice. Farmecul și misterul apei determină visul îndrăgostitului, lacul devenind prin prezența lui atât la început, cât și la sfârșitul poeziei, un personaj central.
Tema - Lacul este o poezie definitorie pentru viziunea lui Mihai Eminescu asupra iubirii și a naturii. Ca specie este o idilă clasică complicată în spirit romantic prin intensitatea visului de dragoste al îndrăgostitului. Eul poetic aspiră spre o iubire infinită proiectând pe fundalul unei naturi feerice o poveste de dragoste ideală, în care gesturile celor doi îndrăgostiți se împletesc într-un ritual al înțelegerii și al armoniei depline.
Poezia are o organizate lineară, fiind o succesiune de cinci tablouri; Fiecare strofă fixează o secvență dintr-o idilă cu ceremonial stereotip, alcătuit din același lanț de fapte eroice.
Alcătuită din puține elemente: - lacul, codrul, luna și natura este pentru îndrăgosiți un cadru ideal.
Suita de verbe la conjunctiv prezent nuanțează puternic mișcarea, dar o și individualizează în unități stereotipe, care creează treptat impresia că se recompune un ritual al intimității. Modul verbal prezent are o valoare posibilă, dar dinamică: “ să răsară “; “ să cadă “; “ să sărim “; “ să plutim “. În ultima strofă mișcarea încetează, când eul poetic exclamă: “ Dar nu vine .... “.Predomină elemente din limbajul uzual, care conturează o atmosferă intimă, apropriată, specifică relațiilor dintre îndrăgosiți: “ lacul “; “ trestii “; “ să-mi cadă”; “ piept “; “ lopeți “. Elementul cheie al poeziei este cuvântul “ singuratic “ care surprinde o trăsătură esențială a poeziilor lui Eminescu: dorința de singurătate.
Personificarea “ îngânați de glas de ape “ din strofa a treia sugerează acordul perfect dintre sufletul eului poetic și natura ocrotitoare, iar aliterațiile și asonanțele: “ lângă lacul”; “ lacul albastru, încărcat “ ș.m.d.p - dau o muzicalitate aparte versurilor, sugerând și armonia care există între cei doi îndrăgostiți.
La nivel formal, poezia este structurată în cinci catrene, cu versuri mijlocii - 8 silabe, rima încrucișată și ritmul trohaic.
În concluzie, având argumentele precizate putem spune că poezia “ Lacul “ de Mihai Eminescu aparține genului liric.