Demonstrați ca textul Sobieski și români este un text narativ literar
REPEDE VA ROG FRUMOS AM NEVOIE PANA MÂINE DAU COROANA ȘI 55 DE PUNCTE
Răspunsuri la întrebare
Intriga nuvelei (elementul care modifică situaţia iniţială) este reprezentată de apariţia cetăţii Neamţ în faţa oştirii polone şi hotărârea regelui de a o cuceri. Conflictul se manifestă prin două atitudini contradictorii. Pe de o parte, hatmanul Iablonovski îşi sfătuieşte stăpânul să nu atace şi să-şi continue drumul, iar pe de altă parte, Potoţki, linguşitor, stimulează orgoliul regelui încurajându-l să pornească asaltul.
Desfăşurarea acţiunii
Desfăşurarea acţiunii începe cu atacul asupra cetăţii Neamţ şi se narează lupta dintre oastea polonă şi ceata de moldoveni care-şi apără ţinutul. Naratorul obiectiv schimbă spaţiul exterior al acţiunii cu cel interior al cetăţii, unde se află optsprezece plăieşi - personaj colectiv - care înlocuiesc garnizoana trimisă la Fălcii, în tabăra lui Cantemir, cărora li se adaugă un al nouăsprezecelea, proaspăt întors de la Iaşi, unde fusese să „iscodească”. În timp ce ultimul venit le povesteşte că leşii au luat drumul Cotnarului, se aude buciumul străjerului ce anunţă sosirea marii armate.
În pofida mijloacelor reduse de apărare, pe care unul dintre tineri încearcă să le evidenţieze, bătrânul, „de care se videa că ascultă toţi”, hotărăşte rapid acţiuni de rezistenţă în faţa inamicului: „Să nu zică leahul c-au intrat într-o cetate românească ca într-o ţarină pustie”. Bătrânul plăieş îl întâmpină cu demnitate pe solul polonez care cere supunerea cetăţii în schimbul vieţii şi libertăţii garnizoanei, dar refuză cu fermitate să închine fortăreaţa: „Cetatea n-avem de gând să i-o dăm cu una cu două... Tot ce-i putem da este plumbul din puşce pre care i-l vom trimite noi de pe ziduri...”.
Începe o luptă înverşunată, care durează patru zile, aducând pierderi în ambele tabere şi, deoarece rămăseseră fără muniţie şi merinde, plăieşii hotărăsc să închine cetatea „cu tocmeală”, adică pun condiţia să fie lăsaţi să plece unde vor voi. Leşii acceptă, însă rămân uluiţi când văd a doua zi că ies din cetate numai şase plăieşi, ducând în spate trei răniţi. Orgoliul regelui se dezlănţuie, considerând o jignire faptul că numai nouă moldoveni ţinuseră piept timp de cinci zile unei armate numeroase şi, furibund, el hotărăşte să-i ucidă prin spânzurare.
Punctul culminant
Punctul culminant al naraţiunii îl constituie scena în care sunt descrişi plăieşii privind cu demnitate şi calm pregătirile ce se făceau pentru moartea lor. Intervenţia hatmanului Iablonovski, plină de curaj şi demnitate, este cea care aduce iertarea românilor. El îi explică regelui că „aceşti viteji n-au făcut decât datoria lor, datorie patriotică şi vrednică de toată lauda”. În faţa argumentului, Sobieski le evocă admirativ vitejia şi are o uşoară izbucnire de orgoliu, îndemnându-i să spună tuturor că au avut „cinstea de a se împotrivi cinci zile regelui de Polonia”.
Deznodământul
Deznodământul este melancolic. Moldovenii pleacă spre munţi, cărându-şi răniţii, iar leşii coboară „încet la vale” spre ţara lor. Cetatea „rămase singură [...] purtând pe zidurile sale urmele boambelor duşmăneşti”, ca un vestigiu al patriotismului românilor.