demonstreaza incadrarea operei Alexandru Lapusneanu in specia literara a nuvelei aducand patru argumente
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Sper ca te am ajutată!
Nuvela este o specie a genului epic, in proza cu un subiect mai dezvoltat decat al schitei, cu o naratiune mai complexa, pe mai multe planuri narative si cu mai multe episoade, prezentand un conflict puternic si un personaj reliefat. Nuvela este structurata in 4 capitole, fiecare capitol avand la baza cate un motto (de aici reiese structura clasicista a operei).
Primul motto este rostit de Alexandru Lapusneanul, ca raspuns la cererea soliei domnesti de a se intoarce din drum. Cei patru boieri Spancioc, Stroici, Veverita si Motoc ii spun lui Lapusneanul ca tara nu il vrea si nu-l iubeste. Raspunsul dat sugereaza ambitia personajului de a-si recupera tronul pierdut, in urma unui complot pus la cale de boieri: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu (…) si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pe voi”.
Al doilea motto este amenintarea rostita de sotia unui boier, omorat de domnitor. Ea se intalneste cu doamna Ruxanda si ii cere sa intervina pe langa Lapusneanul ca sa inceteze cu razbunarile, altfel si ea se face vinovata de sange varsat daca nu-l impiedica: “Ai sa dai sama, doamna…”.
Al treilea motto face parte din punctul culminant – cei 47 de boieri sunt invitati la curte, la masa domneasca, unde sunt ucisi, conform planului viclean al domnitorului. Multimea, aflata la portile cetatii, dupa cateva ezitari cer capul lui Motoc, pe care-l considera vinovat de toate necazurile existente in societate: “Capul lui Motoc vrem…”.
Ultimul motto e rostit de insusi domnitorul care se retrage in cetatea Hotinului pentru a-i supraveghea pe cei doi boieri care au scapat de macel: Spancioc si Stroici. Aici, se imbolnaveste grav si doreste sa se calugareasca. Intr-un moment de luciditate ii ameninta pe cei aflati in jurul lui, inclusiv pe episcopul Teofan: “De ma voi scula pe multi am sa popesc si eu”.
Modul de expunere al lui Motoc reda respectarea ierarhiei sociale. Domnitorului i se adreseaza cu “Doamne, Doamne”, implorandu-l: “ nu ne pedepsi pre noi dupa faradelegile noastre”. Acest discurs se inscrie in structurile mentale ale epocii, domnitorul fiind unsul lui Dumnezeu pe pamant. Comportamentul fata de domnitor dezvaluie umilinta supusilor. Boierii trebuie sa i se inchine si sa-i sarute poala hainei.
Asadar Costache Negruzzi face din Alexandru Lapusneanul un personaj crud, prototipul domnului despotic, tiranic. Subiectul nuvelei este inspirat din istorie, bazandu-se atat pe elemente reale, cat si imaginare. Nuvela istorica “Alexandru Lapusneanul” este prima de acest gen in literatura romana, fiind apreciata de criticii epocii respective.