Limba română, întrebare adresată de Claudiu1234566, 9 ani în urmă

Descrie în 10-15 randuri atmosfera unei zile ploioase de toamna . Dau coronița !

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Ggeenniiuuss
4
Toamna este un anotimp pe cat de frumos si de colorat de frunzele care cad, pe atat de friguros si de ploios.
In timp ce eram afara, ploaia veni peste oras. Nu ploua tare, dar era destul cat sa ai nevoie de o umbrela. Frunzele ude erau demne de o sedinta foto, iar norii erau de un plumburiu de nedescris!  Eu si prietenii mei saream in balti fara a ne mai gandi ca ne murdarim. Profitam de copilarie, cea mai frumoasa perioada a vietii. Ne distram de minune facand asta!
Vantul batea, luand frunzele pe sus intr-un minivartej care aducea, o data cu praful, frumusete. 
Pentru cateva momente eu si ai mei prieteni am uitat de telefoane si de jocurile de pe calculator si ne-am bucurat, demn de o zi ploioasa cat am putut de tare de copilarie! Atmosfera unei zile ploioase de toamna e una minunata in care nu te poti plictisi. In timpul ploii poti si sa admiri natura, si sa te joci, si sa vorbesti cu prietenii tai. E minunat!


Claudiu1234566: Iubesc acest răspuns <3 .
Ggeenniiuuss: Multumesc :). Sper sa primesc bifa. Imi place mult sa va ajut :D.
8Pandicornul8genial8: Super compunere.
Ggeenniiuuss: Sa stiti ca nici eu nu sunt mai mare decat voi,sunt clasa a6a, asa ca nu imi ridicati statui=))
8Pandicornul8genial8: Tare. Si eu tot a6-a. Dar te pricepi la compuneri.;)
Ggeenniiuuss: Multumesc. Am participat la multe concursuri nationale, dar asta nu e nimic. Am facut-o in5 minute:)
8Pandicornul8genial8: Poate vei fi scriitor.
Ggeenniiuuss: Mi-as dori eu! Dar deocamdata nu dau prea mare importanta scrierii.. Sunt mai mult pe joc si distractie:)).Scriu doar pentru scoala si concursuri, reviste...
8Pandicornul8genial8: Ai dreptate. Acum bucură-bucură-te de copilărie iar când va veni timpul vei stii ce vrei să fii.
8Pandicornul8genial8: bucură-te*
Răspuns de 8Pandicornul8genial8
1
Pe jos, frunzele copacilor formau un covor ruginiu. Norii nu lăsau nici o rază de lumină să pătrundă prin "zidul" cenușiu pe care îl formau pe cerul care parcă plângea fără oprire. Pe stradă vezi doar doi trei oameni grăbiți cu umbrele în mâna trecând nepăsători pe lângă un cerșetor la marginea drumului, care abia mai suporta frigul. Ploaia părea că nu se mai oprește, norii parcă nu voiau să se mai risipească. Zîmbetele- amintiri frumoase care se stergeau încet, încet, rămânând doar o idee vagă a ceva ce era o mare de culori şi fericire. Cerul plângea şi oamenii la fel, singurul lucru care le rămânea era speranța că norii nu vor mai sta în calea razelor călduroase ale soarelui. Dar stii, uneori cel mai important lucru e speranța că poate se va întâmpla ce îți doresti.
Alte întrebări interesante