Question

Descrie in 10-20 de randuri, o intamplare imaginara al carei sfarsit sa fie reprezentat de textul de mai jos . Vei folosi ca moduri de expunere naratiune si descriere . Vei relata intamplarea la persoana I . Zapada scanteia, luminozitatea ii era orbitoare, ai fi zis ca pe pamant fusesera presarate cioburi de sticla. Asemenea imprejurimi idilice m-au speriat si ma bucuram ca in curand voi calca pe asfaltul parizian . La fel, ducandu-ma la cealalta fereastra, m-am bucurat sa-l vad pe Raymond, care (...) stergea cu un burete si o galeata masina noastra, pe care o remorcase la prima ora a diminetii .

Answer 1

Era iarna .
Toata lumea ma uraste pe mine .Colegii imi spun ca sunt de treaba iar uneori cam zgarcit .Raymond, Unchiul meu spune ca sunt un copil foarte destelt si dragut . Intr-o zi am plecat de la fereastra casei mele spre padure. Printre copaci totul era linistit . Peisajul era alb si foarte incantator . Niciodata nu m-am simtit atat de bine . Dupa ce mai admir peisajul de iarna din padurea vecina casei mele plec spre casa. Zapada scanteia, luminiozitatea ii era orbitoare , ai fi zis ca pe pamant fusera presarate cioburi de sticla .Asemenea imprejurimi idilice m-au speriat si m-am speriat ca in curand voi calca pe asfaltul parizan . La fel ducandu-ma la cealalta fereastra,m-am bucurat sa-l vad pe Raymond care stergea cu un burete si o galeata masina noastra pe care o remorcase la prima ora a diminetii.

Answer 2

Fusesem prizonieră timp de mulți ani dar de curând autoritățile au reuşit să facă un schimb şi am fost eliberată. Era în plină iarnă şi ai mei voiau să rămân acasă ca să prind puteri. Eram îngrozitor de slabă, atât de slabă incât venele păreau nişte frânghii albastre care se zbăteau şi care mă impresurau. Raymod izbucnise in plâns când mă vazuse după atâta timp şi atât de slabă. Printre lacrimi, căutase să vadă dacă sufletul meu se topise o dată cu topirea kilogramelor. Zbuciumată, dar eram încă în sufletul meu. Doream să mergem in Franța şi să ne stabilim definitiv acolo. Cât timp fusesem inchisă, zburdasem de fapt pe strazile Parisului. Iubeam podurile parziene şi in inchipuirile mele, mergeam acolo in fiecare dimineață să văd cum "pe sub podul Mirabeau Sena curge lin..." apoi, desculță, intram in grădinile Tuilleries ca să gonesc porumbeii. Soarele imi zâmbea franțuzeşte. Străzile miroseau a cafea şi a croasante (croissante). Din visare mea, mă trezeau torționarii.
Dar tortura se terminase. Vibram de emoție.
Zapada scânteia, luminozitatea ii era orbitoare, ai fi zis ca pe pamant fusesera presarate cioburi de sticla. Asemenea imprejurimi idilice m-au speriat si ma bucuram ca in curand voi calca pe asfaltul parizian. La fel, ducandu-ma la cealalta fereastra, m-am bucurat sa-l vad pe Raymond, care (...) stergea cu un burete si o galeata masina noastra, pe care o remorcase la prima ora a diminetii.