Descrierea unei zile de iarna,in care sa folosiți cât mai multe adjective cu valoare de epitet(artistica)!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Primii fulgi de nea, o sărbătoare pentru suflet
În dimineața cea mohorâtă, din cerul de decembrie care se întindea ca o țesătură cenușie de cărbuni peste turlele bisericii și peste scheletele plopilor din vale, nu se abătea niciun fulg de nea. Era un ger uscat, iar sub picioare, noroiul înțepenit al șoselei suna ca o nucă găunoasă.
Era o duminică dimineața atât de apăsătoare, încât nu aveam chef, nici măcar, să mă joc pe playstation. Stam înfofolit la geam și priveam strada goală, încremenită. Nici mașini, nici oameni nu-i tulburau liniștea înghețată. Respirația caldă forma aburi pe geamul degerat, care se lipeau, stricându-i transparența. Încercând să mă înveselesc, am desenat o față zâmbitoare pe aburii de pe geam. Prin micuțul punctul al ochiului de pe fața zâmbitoare am zărit ceva micuț și alb, strălucitor, ca o bobiță de diamant. Era un fulgușor de nea, gingaș. Cu o mișcare rapidă am îndepărtat urmele respirației de pe geam. Voiam să văd mai bine fulgul. Cadrul geamului, dintr-o dată, se umplu de o mare de alb, cernută din cer. Ningea de-a binelea, iar eu priveam uluit jocul fulgilor nemaivăzuți. Unii era mari cât o portocală, alții, mai mici cât o minge de ping-pong. Sau cel puțin așa îi vedeam eu. Printre acești coloși, alți fulgi mai mici, mărunți cât un nasture de sidef. În dansul lor pornit din înălțimi, se zbenguiau în jurul turlelor bisericii, fugărindu-se greoi prin aer. Se așezau pentru o clipă pe creasta zidurilor împrejmuitoare, iar apoi, unii cădeau neputincioși în șanț, iar alții se lipeau de poarta neagră, formând o poleială strălucitoare.
Iarna este frumoasă dacă fulgii săi veseli sunt peste tot. Când apar, natura îmbracă haine de gală, iar copiii îi admiră strălucirea și farmecele de cristal.