Question

Descrieti,folosind cunostintele dobandite la istorie,viata dintr-un oras romanesc din epoca medievala.
Precizati conditiile geogafice si istorice in care s-a dezvoltat acest oras.
Ajutati-ma va rog!!!!

Answer 1

Activităţile oraşuluiOraşul medieval este imaginea locuitorilor săi şi a activităţilor pe care le desfăşoară aceştia. Populaţia aşezărilor urbane este diferenţiată din punct de vedere social, constituindu-se rapid o categorie a patricienilor; o alta a burghezilor (mici negustori, funcţionari) şi “clasa de jos”, formată din mulţimea lucrătorilor sau a slujitorilor de tot felul. Meşteşugarii (zidari, fierari, dulgheri, măcelari, ţesători, giuvaeri etc), care furnizează principalele produse necesare vieţii urbane, constituie grosul populaţiei orăşeneşti. Negustorii aduc mărfurile:  alimente, mirodenii, ţesături, materiale de construcţii etc. din locurile unde ele se produc, adesea de pe alte continente. Slujbaşii, notarii, avocaţii, medicii, farmaciştii sunt cei care completează populaţia oraşului. Un grup masiv de persoane lipsite de ocupaţii fixe, trăind din mila publică, dă fiecărei aşezări nota de pitoresc, dar furnizează şi motivele de grijă pentru locuitori: tâlhăriile, jafurile, asasinatele sunt evenimente frecvente. Conducerea oraşelor pe care suveranul, seniorul sau episcopul o realizează fie direct, fie o transmite unor reprezentanţi ai săi, va constitui în timp un prilej de conlucrare sau de conflicte în lumea medievală.Înfăţişarea oraşuluiOraşele medievale pot fi recunoscute de la distanţă datorită zidurilor care le înconjoară, înalte şi prevăzute cu multe turnuri de apărare (donjoane) pentru a rezista deselor asedii. Creşterea populaţiei face ca un oraş să aibă chiar mai multe şiruri succesive de ziduri.Înfăţişarea noilor aşezări este, cel mai adesea, rezultatul întâmplării: cartiere cu case mici de cel mult un etaj, construite din lemn, înghesuite de-a lungul unor străzi înguste, podite eventual cu lemn şi zone aparţinând oamenilor cu avere, în care casele, îngrijite, sunt construite din piatră, iar străzile sunt pavate tot cu piatră. Locuinţele celor care nu dispun de mari resurse materiale nu au dotările care să le asigure un trai civilizat, străzile fiind adesea depozite de gunoi şi focare de molime care izbucnesc imprezibil. Viaţa se desfăşoară, în general, la vedere, şi doar prescripţiile religioase sunt cele care introduc o anumită ordine în această existenţă comunitară. Creşterea prosperităţii şi accentuarea diferenţelor sociale determină o nouă înfăţişare a oraşelor, care sunt supuse procesului de sistematizare şi amenajare după planurile arhitecţilor: umanismul şi Renaşterea au generat o preocupare intensă pentru aspectul cetăţii îndeosebi în Italia, dar şi în Flandra sau în Ţările de Jos.Viaţa cotidiană în oraşRitmurile vieţii oraşului sunt guvernate de activităţile care se desfăşoară în cuprinsul său, de calendarul astronomic şi cel religios, ca şi de voinţa conducătorilor săi (monarhul – dacă oraşul este proprietate regală, episcopul – dacă oraşul este reşedinţa acestuia, seniorul – dacă oraşul aparţine unei familii aristocratice). Viaţa cotidiană, mult mai animată decât cea de la sate, se desfăşoară pe stradă sau în jurul câtorva edificii publice: biserica sau catedrala, reşedinţa seniorului, palatul comunal (primăria), pieţele (halele de mărfuri). Noaptea, oraşul se retrage în interior – circulaţia nocturnă de multe ori este interzisă – şi doar tâlhăriile sau incendiile pot tulbura liniştea vegheată de gărzile seniorului sau ale cetăţii.