Question

Descrieți gândăcelul ! GÂNDĂCELUL (fragment) de Emil Gîrleanu Când Cum venise pe lume, nici el nu-şi dădea seama. S-a trezit ca dintr-un somn umezi, se și parcă era de când pământul. Nu simțise nici durere, nici bucurie. Şi mult își muncise gândul: cum răsărise, şi-al cui era? Mic cât un fir de linte, mișca picioruşele fragede și ocolea, pe de margini, frunzişoara care-l adăpostise. Într-o zi încercă o pornire lăuntrică: ieşi de sub umbra răcoroasă şi dădu buzna afară, în ploaia de lumină. [...] Se făcuse parcă mai mititel decât fusese. Cu câtă strălucire, ce adânc și albastru se dezvelea cerul! Şi ce minune! [...] Tresări. Era el altul? Picioruşele nu mai erau ale lui, de scânteiau aşa? Şi mai era îmbrăcat în aur! Căci şi trupuşorul lui, pe care şi-l vedea pentru întâia oară, scânteia. Nu cumva era o fărâmiţă căzută de acolo, de sus, o fărâmiţă de lumină, rătăcită pe pământ? [...] Ce se mai întreba! Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă. [...] În mintea lui își înjghebă planul. Să se suie pe lujer în sus, să meargă, să meargă, şi să meargă, până în vârf; şi de acolo, la bulgărul de aur, din care credea că se desfăcuse: o săritură sau o vedea el ce-o face. [...] Şi-a mers voinicul, a mers. Mult să fi mers. Se uită în jos şi-l prinse ameţeala. Privi în sus și se cutremură. Ce - nu făcuse niciun sfert din sfertul drumului! Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. [...] Privea în sus şi nu-şi credea ochilor: zile, săptămâni, luni avea de umblat. Şi cât era de hotărât şi de vânjos drumețul, nu-şi putu opri un oftat: Uf! Că mult mai am de suit, Doamne!
Dau 100 puncte!​

Answer 1

Răspuns:

Gândăcelul din fragment este tânăr, neexperimentat, strălucitor, vânjos și cu o voință de fier. Gândacul era mititel cat un fir de linte și curajos.