Descrieti moara si prezentati simbolitica acesteia
Text: Moara lui califar
Răspunsuri la întrebare
În opera “Moara lui Călifar” , tema textului constă în pactul făcut de Călifar , care este dornic să obțină un câștig imens , cu diavolul , care are ca garanție chiar sufletul bătrânului. De asemenea , Călifar are îndatorirea de a atrage cât mai multe suflete pentru cel viclean.Pădurea:
În text, spațiul nepopulat, greu accesibil este reperezentat de cealaltă margine a pădurilor și de lipsa drumurilor: ”Prin pădure nu erau poteci…”. Spațiu al tenebrelor:”pământ pietros , scorburos și plin de mărăcini ”.
Aceste două spații sunt componente ale pădurii străvechi:”se ținea minte în bătrânii satului”.
Încă de la începutul textului ni se prezintă că drumul prin pădure până la Moara lui Călifar este greu accesibil , fapt ce evidențiaza rolul pădurii de a face legătura dintre lumea reala și fantastica: ”Prin pădure nu erau poteci , Stoicea , mergea de-a-ntregul”;” Pe unde agurizarii înfrațeau prea strâns și încurcau”.
Iazul:
Iazul este un obiectiv principal al morii lui Călifar:”cât își aruncase un pumn din apa fermecată, diavolul îl purta în șa , pe întinsul unui vac de om”.
Moara de apa
În citatul „Și zilele lui Stoicea treceau voioase”, acțiunea petrcându-se în iluzia lui Stoicea , arată rolul de ciclicitate al morii, trecerea timpului.
Moara poate fi asociată cu o fabrică satanică de unde reiese că zdrobirea grăunțelor este reprezentată de măcinarea ființei umane.Spațialitatea în opera fantastică:
Spațiul credibil , dimensionat într-o evidentă notă verosimilă:
„În preajma unei păduri străvechi.” ; „Agurizarii înfrațeau prea strâns și încurcau.”
Din citatele date se observă faptul că drumul pană la Moara lui Călifar este unul nepopulat și cu mici obstacole.
Spațiul aventurii fantastice – situat , de obicei, la mare distanță de primul; marcat de “semene” pe care doar cel inițiat le poate percepe:
„Însă Stoicea n-avea vreme să se prea gândească la trecutul lui , căci zilele îi treceau senine și repezi.”
„Dar iazul pare ca stă sub ea prea luciu și prea sloi.”
„Îi suflă în față un vânt așa de tare că-l azvârli înapoi și-l dădu-i în vine.”
„Scoțându-i plini de apă și de murmur îi azvârli în obraji.”Temporalitatea în literatura fantastică:
În text se evidențiază oprirea timpului , fapt sugerat prin adormirea lui Stoicea , dar în același timp , poate fi vorba de regresul temporal indicat prin întoarcerea protagonistului în timp , pe parcursul visului său.
“După ce se spălă pe mâini , își făcu pumnii găvane , îi cufundă în iazul rece și scoțându-i plini de apă și de murmur îi azvărli în obraji”
“A ce vis întârziat”; ”M-am păcălit cu socoteala mea , soarele până să-mi ajungă până la ochi și să mă trezească , a tras pe mine țolul ist greoi și leocărit.”