Dezvoltă,într-un text coerent de 10 rânduri tema ,,Adoleșcența-o etapă de mare sensibilitate morală.
Răspunsuri la întrebare
Adolescenţa este o etapã de dezvoltare psihosocialã mai puţin tulbure decât cea anterioarã, tânãrul orientându-se pe de o parte spre problemele lumii sociale exterioare, iar de cealaltã parte realizeazã o incursiune în propriul psihic, pentru a-şi forma o imagine a sinelui.
Adolescentul este copilul-adult ce cautã senzaţii şi emoţii puternice. El încearcã sã depãşeascã limitele pe care adulţii le impun, adeseori tocmai din dorinţa de a nu se supune lor, cãci ideea e sã trãieşti cât mai diferit şi mai presus de ceilalţi. Experienţa proprie este dovada ceea mai puternicã şi mai convingãtoare, care ţine loc de întrebãrile fãrã rãspuns la care adulţii, în general, nu se sinchisesc sã caute soluţii.
Pãrinţii se dovedesc de multe ori a fi fãrã rãbdare şi refuzã sã-i asculte şi ce-i mai important sã-i înţeleagã.
Simpatia şi admiraţia capãtã forme şi trãsãturi asemãnãtoarea cu ale dragostei, sentiment foarte stimulator pentru adolescenţi, cãci el presupune dãruire, apropiere şi împãrtãşire a dorinţelor, visurilor. Prietenii adevãraţi sunt condiţia necesarã “împlinirii” unui adolescent.
Viciile cum sunt drogurile sau bãutura, huliganismul şi dezordinea, sunt “principii” de bazã în astfel de grupuri. Începutul este pus pretextual pe seama curiozitãţii. Pasul urmãtor este dependenţa.
La început, nevoia de independenţã îi face pe tineri sã se îndepãrteze de familie şi sã devinã foarte ataşaţi de prieteni. Aceastã atitudine duce de multe ori la conflicte între părinţi şi copii, precum şi la un comportament provocator şi sfidator al adolescentului. Pãrinţii şi familia însã trebuie sã rãmânã în continuare un sprijin emoţional şi un refugiu pentru copil. Mai târziu, adolescentul se maturizezã şi relaţiile cu familia redevin strânse şi, de data aceasta, capãtã o trãsãturã de maturitate.