Question

dialog intre pamant si luna

Answer 1

In rotirea lui, Pamantul a ajuns în sfârșit cu fața la lună. Aceasta îl aștepta nerăbdătoare:
Luna: - O, credeam că nu mai vii!
Pământul: - Imposibil! Cum aș fi putut să îți fac una ca asta?
Luna: - Nu știu ce să cred... Ai fi putut?
Pământul: - Normal că nu!
Luna: - Dar ai fi vrut?
Pământul: - Nici gând!
Luna: - De ce? Nu cred că merit nici măcar un strop din atenția ta. Tu ești așa de mare și de impunător, iar eu... Sunt doar o bilă mică și stupidă ce se rotește în jurul tău...
Pământul: - Nu aș putea niciodată să te părăsesc!
Luna: - Chiar dacă sunt nefolositoare?
Pământul: - Pentru mine nu ești nefolositoare! Nu te-aș lăsa niciodată singură aici, în imensitatea spațiului, a acestui vid negru și chinuitor!
Luna: - Vai! Niciodată nu mi-a mai spus cineva ceva mai frumos! Aș vrea să te îmbrățișez, dar nu ajung la tine... Și nici tu la mine...
Pământul: - Nu-ți face griji! Vom ajunge într-o zi! Iar acum, la revedere! Ne vedem când mă voi întoarce!
Luna: - La revedere!

Vom ajunge
într-o zi...
SPER CA TE-AM AJUTAT!