Question

Din textul de Mihai Eminescu "Scrisoarea a 3 a" scoateti.mi epitetele incepand de la "-Cum? Cand lumea mi.e deschisa, a privi gandesti ca pot..."
Pana la "Nici ca dumarea sa.nece spumegand a tale osti" respectiv daca puteti sa imi scoateti figurile de stil si sa imi spuneti de ce fel sunt (enumeratie/comparatie/epitet....etc...)
VA ROOG
DAU COROANAA
AM NEVOIE NEAPARAT VA ROOR

Answer 1

- Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? 
O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus! 
Toată floarea cea vestită a întregului Apus, 
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. 
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, 
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, 
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare. 
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face, 
Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri, 
Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi, 
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi, 
Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii, 
Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!... 
La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns
Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins. 
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă, 
Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă, 
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs, 
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs... 
Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? 
Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag? 
- De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti. 
Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti, 
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.”


„..întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot..” = metaforă

„Toată floarea cea vestită a întregului Apus, 
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi...”  = enumerație

„...uraganul ridicat de semilună” = metaforă

„...zale lucii...” = epitet

„...turbarea-i furtunoasă...” = epitet

„...a crucii biruință” = metaforă

„Fulgerele adunat-au contra fulgerului...”  = personificare

„...fulgerului care ... a cuprins pământ și mare”  = metaforă

„Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace...” = personificare

„...râuri-râuri...” = hiperbolă

„...din codri răscolite...” = epitet

„...stârnite din pustiuri...” = epitet

„Zguduind din pace adâncă ale lumii începuturi...” = personificare

„Înnegrind tot orizontul...” = metaforă

„Se mişcau îngrozitoare...” = personificare

„Tremura înspăimântată marea...” = personificare

„...crunta-mi vijelie..” = epitet, inversiune

„...să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins. ” = comparație

„...ură ne'mpăcată...” = epitet

„câtă frunză, câtă iarbă” = dublă hiperbolă 

„ Dunărea să-nece spumegând a tale oşti ... ” = personificare