Din volumul Cuore de Edmondo Amicis ca rog povesti-ti un bulgare de zapada si o alta naratiune la alegere Dau coroana
Răspunsuri la întrebare
1. Un bulgăre de zăpadă
Acţiunea se petrece într-o zi de vineri, 16 decembrie.
Pe strada Corso, Garrone şi tovarăşii săi începură să de bată cu bulgări tari de zăpadă. Pe trotuare trecea multă lume şi, la un moment dat, un om le strigă să înceteze joaca deoarece un bulgăr de zăpadă lovise un biet bătrân drept în ochi.
În timp ce în jurul bătrânului se aduna multă lume, făptaşii încercau să se piardă în mulţime. Un poliţist, încercând să găsească vinovatul, pipăia mâinile băieţilor ca să vadă care dintre ei le avea ude şi se supără când văzu că nimeni nu vrea să spună cine e vinovat.
Garoffi şi Garrone erau în apropierea lui Enrico, aflat la uşa librăriei în care intrase tatăl său. În timp ce Garoffi tremura ca varga, Garrone îl sfătui să-şi recunoască fapta, căci ar fi păcat să lase un copil nevinovat să fie pedepsit în locul său.
Garoffi de-abia se putea ţine pe picioare, însă Garrone îl apucă de braţ şi îl împinse înainte, susţinându-l. Poliţistul îi conduse pe cei doi la cofetăria unde se afla rănitul - un funcţionar care locuia împreună cu nepoţelul său - aşezat pe fotoliu şi cu comprese la ochi.
Câţiva oameni îl trântiră pe făptaş în genunchi, însă directorul scolii, care văzuse şi auzise tot, îl ridică şi îl apără spunând că nimeni nu mai are dreptul să-l umilească.
Garoffi, plângând, îmbrăţisă genunchii bătrânului care îl mângâie cu blândeţe dupa ce flăcăul îşi ceru iertare.
Când întâmplarea luă sfârşit, tatăl lui Enrico îşi scoase fiul din mulţime şi îl întrebă ce ar face într-o astfel de împrejurare, iar Enrico răspunse că ar proceda la fel ca Garoffi: şi-ar recunoaşte greşeala.
2. Zidăraşul
Într-o zi de duminică, 11 decembrie, Antonio Rabucco ( poreclit şi Zidăraşul ) îl vizită pe Enrico. Zidărasul purta hainele vechi alte tatălui său, pline de var şi ipsos. Deşi arăta ca un băiat sărac, el purta haine care îi ţineau de cald.
În timp ce se jucau " de-a casele", Antonio povesti despre părinţii săi, iar Enrico observă că tovarăşul său are o îndemânare neobişnuită.
La ora patru se aşezară pe divan pentru a servi o gustare, iar Zidăraşul murdări divanul cu varul de pe haine. Atunci, tatăl lui Enrico nu-şi lăsă fiul să cureţe divanul, luându-l pe băiat prin surprindere.
După ce Antonio plecă, luându-şi rămas bun, părintele explică motivul pentru care se procedase astfel: Zidăraşul purta hainele tatălui său, murdărite la muncă, iar munca nu murdăreşte ! Un meştesugar are pe haine semne şi urme de muncă - el nu este murdar !
În final, Enrico fu sfătuit să-l iubească pe Zidăraş, mai întâi fiindcă îi era camarad, iar apoi fiindcă era fiu de meşteşugar,