Limba română, întrebare adresată de imchimpz, 8 ani în urmă

Dintre cartile:
Vasile Voiculescu- ”Capul de zimbru. Ultimul Berevoi”
Mircea Eliade- ”Romanul adolescentului miop”
William Golding- ”Împăratul muștelor”
Mark Twain- ”Un yankeu la curtea regelui Arthur”
C. S. Lewis- ”Leul, vrăjitoarea și dulapul”
Care este cartea voastra favorita si de ce
E urgent va rog

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de laurentiubounegru6
1

Răspuns:

Mircea Eliade este cea mai puternica, mai tenace si mai captivanta energie

autoconstructiva din cultura româna. Sigur, multe au fost personalitatile care

au avut din copilarie constiinta propriei valori si viziunea împlinirii lor sociale,

profesionale, politice etc. însa nimeni nu s-a mai forjat si cizelat cu atâta

luciditate si insistenta, cu atâta siguranta si sistema. Iar asta iara - aparent -

eforturi teribile, oricât ar parea de "inumane" tentativele de privare de somn,

de claustrare si înfrângere a instinctelor si ispitelor.

La un capat de biografie, elevul de 15 ani care umple sute de pagini cu

întâmplari si cazuistica adolescentina, constient ca demiurgul din el este dator

sa însufleteasca literar lumea si ca, undeva, într-o "Academie din Apus", o "sala

imensa, plina de lume, a venit sa asiste la încoronarea mea". La celalalt capat,

savantul respectat Mircea Eliade avea 23 de ani când C. Noica (mai tânar cu

doi ani) scria despre acest "caz sufletesc înzestrat cu o posibilitate de creatie în

afara de ordinea comuna". Eliade, scria Noica în Vremea din 5 decembrie 1929

"e un om care a trait, care traieste, care loveste ideile, pentru a suferi de

replica lor brutala, care se agaseaza spiritual, zdruncinându-si si mentinându-si

totusi un echilibru, prabusindu-se si crescând. Niciodata un cuget de aici n-a

simtit mai aproape minunea experientei plurale si indisciplinate. I-a placut sa

se joace ideal, sa se distruga prin chin, sa încerce si sa se aventureze. A înteles

cel mai bine dintre noi

de o întreaga comunitate stiintifica internationala, fermentul profesional dotat

din plin cu acele calitati coagulante, de focalizator al energiilor din jur. Liantul

unei generatii si nu doar simbolul ei. Stimul vital de împlinire si afirmare pentru

tot ce va sa zica imensa vointa de creatie a tineretului interbelic.

Traditia exegetica îl situeaza pe Mircea Eliade - pe buna dreptate - în suita

Cantemir-Hasdeu-Eminescu-Iorga-Blaga, fiecare dintre acestia însemnând

mereu altceva, potrivit perspectivei de valoare: istorica, estetica, politica,

didactica, spirituala.

Alte întrebări interesante