doresc si eu un referat cat mai lung despre morile de apa! Dacă aveți un răspuns îl aștept cat mai rapid! Mulțumesc!
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Moara de Apă Warthiadi este o construcție din secolulul al XVII-lea, realizată din materiale tradiționale perioadei - piatră de râu și lemn local. Prezintă un imens acoperiș de șindrilă în patru ape, susținut de stâlpi sculptați. Forma actuală a morii datează de pe la mijlocul secolului trecut, când a fost reparată și posibil mărită. Construcția constituie o instalație tărănească monumentală prin proporții, soliditate, organizare, materiale folosite și arhitectură în general. Moara are o lungime de 12m și lățimea de 8,5m, iar roata de lemn are diametrul de 2m.
Construcția se desfașoară pe două niveluri: cel inferior, tehnic, adăpostea echipamentele și întreg procesul tehnologic de măcinat, specific morilor de apă, iar cel superior, podul, avea o funcțiune anexă, de gazduire și eventual depozitare. Construcția morii preia abil curbele de nivel ale terenului, având doua accese la nivelul solului : unul la nivelul superior și altul la nivelul inferior, spre sud, pe unde era introdusă materia primă, pe toata perioada de funcționare a edificiului.
Structura morii este compusă din fundatii și zidărie din piatră nefinisată, cu stâlpi și grinzi din lemn, la nivelul planșeului care desparte cele două niveluri. Șarpanta, refăcuta complet în anul 1939, are structură din lemn și învelitoarea din astereală. Tot în anui 1939, în urma consolidării, a apărut și un perete din beton, pe fațada de vest, în dreptul iazului, cât și o a doua roată la nord de cea veche. În prezent. aceasta nu mai există. Construcția a suferit intervenții ulterioare anului 1939, pe fațada de sud, prin realizarea unei încaperi (pereți paiantă) și modificarea șarpantei pentru a prelua noul spațiu. Tot aici apare și o sobă cu lemne, al cărei coș este realizat din zidărie de cărămidă.
Imediat după moară, în acea vreme, se ridica un vechi portic de piatră, ce indica drumul spre castel și care avea gravate în chirilică numele lui Alexandru N. Filipescu și anul 1851, data la care el a început reconstrucția conacului. De la portic, o alee traversa satul, conducând până la dealul pe care se înalță zidurile groase ale curții de la Drajna de Jos.
Moara are o lungime de 12m și lățimea de 8,5m, iar roata de lemn are diametrul de 2m. Pietrele ferecate ale morii fuseseră aduse din dealul Istriței, de la Pietroasele. Partea superioară este din lemn. Mecanismul de măcinat era format din 2 pietre de moară: una fixă și una mobilă, (cea mobilă se învârte și zdrobește grăunțele). Acesta a fost distrus de-a lungul anilor de diferiți exploatatori, iar pietrele există dar sunt printre dărâmături. Reparatia lor se făcea cu niște ciocane speciale care întrețin rizurile care macină boabele. Cu aceeași moară cu ajutorul separatorului măcina și grâu și făină. Cu ajutorul unui șurub se ridica piatra mobilă de pe piatra fixă și în funcție de înalțime să obțină granulația dorită. Curelele erau de dimensiuni mari și realizate din textură de cauciuc.