Dorinta de Mihai Eminescu teme si motive litarare
Răspunsuri la întrebare
Salut !
Poezia „ Dorința ” scrisă de Mihai Eminescu are aspectul unei idile pastorale, în care tema iubirii se intersectează cu cea a naturii. Este o poezie definitorie în viziunea lui Mihai Eminescu, un mic poem pastoral, în genul idilei clasice, complicat în spirit romantic prin intensitatea visului de dragoste. Eul poetic aspiră spre o iubire infinită proiectând pe fundalul unei naturi feerice o poveste de dragoste ideală, în care gesturile celor doi îndrăgostiți se împletesc într-un ritual al înțelegerii și al aromiei depline. Scrisă în perioada de maturitate când erotica ocupă un loc preponderent în creația eminesciană, poezia aparține liricii intime.
Motivele literare au un rol important în poezie, fiecare strofă prezentând un motiv.
Fiecare strofă fixează o secvență dintr-o idilă cu ceremonial stereotip, alcătuit din același lanț de fapte eroice: chemarea în codru ( motivul codrului ), o imagine a așteptării ( motivul aștepătii ), jocul gesturilor de tandrețe, somul și visul ( motivul somnului și motivul visului ) ce sunt în acord cu mișcarea naturii. Elementul cheie al poeziei este reprezentat de cuvântul „ singuri ” ce poate fi un motiv al singurătății, reluat prin forma diminutivală „ singurei ”, apoi prin forma de feminin „ singuratece ” care surprind o trăsătură esențială a poeziilor eminesciene: dorința de singurătate.