două faptei istorice prin care statul român se implică în relațiile internaționale din a doua jumătate a secolului 19-lea
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
1. Războiul ruso-turc din 1877 (Războiul de independeță al României)
2. Aderarea la Tripla Alianță (Puterile Centrale) din 1883.
Explicație:
Două fapte istorice prin care statul român se implică în relațiile internaționale din a doua jumătate a secolului 19-lea sunt participarea la războiul ruso-turc și aderarea la Tripla Alianță (Puterile Centrale) din 1883.
În contextul Crizei Orientale, problemă redeschisă în anul 1875 pe fontul unor revolte antiotomane ale Bosniei și Herțegovinei și Bulgariei, Rusia se oferă să "protejeze frații ortodocși". Așadar, în 1877, Rusia și România semnează "Convenția româno-rusă", prin care România este de acord a granița ei să fie trecută de Rusia în scopul ajungerii la Imperiul Otoman. Astfel, Rusia se obliga să păstreze integritatea teriotrială și să respecte legile statului român.
Într-o atmosferă de război, Mihail Kolgălniceanu declară independența României.
România nu intră în război decât în momentul în care înaintarea Rusiei este oprită la Pleva, un complex cu 14 redute conduse de Osman Pașa, iar ducele Nicolae al Rusiei cere ajutorul armatei române în războiul antiotoman, implicându-se astfel în relațiile internaționale.
De asemenea, la momentul 1882-1883, apăruseră alianțele politico-militare, Puterile Centrale (Germania, Italia, Aaustro-Ungaria) și Antanta (Anglia, Franța, Rusia). Deoarece România se afla într-o izolare diplomatică și pe fontul temerii pe care o avea față de Rusa, țara semnează un tratat de alianță cu Puterile Centrale la 1883. Tratatul avea un caracter secret, fiind cunoscut doar de regele Carol I și câțiva oameni politici din cercul acestuia. Pe termen lung, acest tratat nu era favorabil intereselor României, ce își dorea o unire cu statele române aflate sub stăpânire străină, însă pe termen scurt a permis ieșirea din izolarea diplomatică.