Draga şi dulcea mea amică,
De când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am început a
simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare deosebire decât între
mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi mulţumit, acum sunt singur,
nemultumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.
Veronică, dragă Veronică, când nu m-ai mai iubi, să ştii că mor. îţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri m-am
mutat. Adaogă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut lucrurile din două
locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe lângă tribulatiunile* mele
personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ti scrie în fugă.
Când gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o mie de ori
ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi al lacrimelor mele, această unică simţire care
má leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor mele.
Veronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în lumea asta
destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor lumii, o anomalie
pentru care cată să fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi suferintele noastre cu o lume în care basseta *, invidia,
răutatea domnesc peste tot şi pururea?
Şi când gândesc că-n viata mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o exceptie tu mi-ai dat zile
aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii?
Dulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta senină, in
sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi păcatele [...). De
acuma-ti voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare a ta - dulcea mea copilă.
Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la cari-şi aşteaptă toată fericirea.
al tău Eminescu
Corespondenţă inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle
*tribulatiune- mâhnire adâncă, zbucium "bassetå - in text: josnicie
A. Scrie în enunturi, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinte cu privire la textul dat.
1. Indică sensul din text al secventei mi se umplu ochii de lacrimi.
2. Menţionează data la care Eminescu s-a mutat în noua locuinţă, utilizând informatiile din textul dat. 6 puncte
3. Precizează două stări contradictorii pe care Eminescu le-a trăit în decursul a două săptămâni, justificându-ti
răspunsul cu o secvenţă semnificativă din textul dat
4. Explică motivul pentru care Eminescu consideră că iubirea pe care o trăieşte alături de Veronica este o anomalie.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, temerea lui Eminescu, aşa cum reiese din penultimul paragraf al scrisorii
6. Identifică elementele specific textului epistolar din fragmentul dat.
VA ROG SA MA AJUTAȚI, URGENT!!!!
Răspunsuri la întrebare
1. Sensul din text al secvenței "mi se umplu ochii de lacrimi" sugerează tristețea poetului, gândindu-se la persoana iubită, pierzând-o din cauza mutării acestuia.
2. Mihai Eminescu s-a mutat în noua locuință pe data de 29 octombrie 1879.
3. În decursul a două săptămâni Mihai Eminescu a trăit două stări contradictorii: fericit și mulțumit, singur și nemulțumit-> "De unde eram cu tine, fericit și mulțumit, acum sunt singur, nemulțumit, rău dispus prin singurătate și boală, obosit de viață."
4. Mihai Eminescu consideră că iubirea pe care o trăiește alături de Veronica este o anomalie deoarece cei doi se iubesc foarte mult,dar distanța dintre ei poate fi un impediment in relația acestora.
5. Temerea lui Mihai Eminescu reieșită din penultimul paragraf este faptul că se gândește că Veronica nu îl va ierta și că va înceta să îl iubească. -> "iubește-mă și iartă-mi păcatele."