Drumulmagilor Cei trei magi erau din ţări și popoare diferite: Melchior din Persia (Irak), Gaspar din India și Baltazar din Arabia. Cu ajutorul unei hărţi a lumii, identifică țările de unde au pornit și traseul posibil pe care l-au urmat spre Betleem. Utilizează aplicația Google Earth şi tururi virtuale pe internet, sub îndrumarea profesorului. 83
Răspunsuri la întrebare
Magii şi darurile lor
Fenomenul Stelei de la Betleem care i-a călăuzit pe cei trei magi (regi) spre locul naşterii lui Iisus Hristos îi fascinează pe oameni de peste două mii de ani. A fost un fenomen astronomic? Savanţii şi istoricii n-au putut identifica evenimentul. A fost un miracol? Cum să le demonstrezi că aceasta a fost celor care au nevoie de dovezi materiale?
Magii
Bărbaţii călăuziţi de Stea sunt menţionaţi doar în Evanghelia după Matei. Apostolul nu precizează, însă, nici numele, nici numărul lor, nici faptul că erau regi, ci doar că veneau din Răsărit. Că erau trei, s-a dedus din numărul darurilor – aur, smirnă şi tămâie.
Magii ar fi călătorit 12 zile şi ar fi ajuns la Betleem în noaptea celei de-a 12-a zile de la Naşterea lui Iisus. Misterioşii bărbaţi din Răsărit au fost numiţi de-a lungul timpului magi, astrologi, regi sau crai. Ce ar însemna de la Răsărit? Că era vorba de Babilon au spus Sfântul Maxim şi Teodot de Ancira. Că ar fi fost vorba de Persia, au interpretat Sfântul Clement de Alexandria şi Sfântul Chiril al Alexandriei. A fost Arabia, potrivit Sfântului Justin, Tertulian şi Sfantului Epifanie. Potrivit scriitorilor bisericeşti, la acea vreme, la Est de Palestina, doar Media, Persia, Asiria şi Babilonia aveau magi-preoţi.
Din scrieri apocrife, s-a aflat că magii se numeau Gaspar (Kaspar), cel mai tânăr, Melchior, cel mai bătrân, şi Baltazar, de vârstă medie. Unii cercetători sunt de părere că cei trei magi ar fi fost reprezentanţii celor trei rase care au descins din cei trei fii ai lui Noe (Iafet, Sem şi Ham). Urmaşul rasei albe, al lui Iafet ar fi pornit în urmărirea Stelei din Persia, urmaşul semiţilor lui Sem–din Arabia, iar urmaşul rasei negre, al lui Ham–din Egipt.
Tradiţia rusă şi cea din Bretagnia vorbeşte despre cel de-al patrulea mag, Artaban. Artaban nu ar fi ajuns la punctul de întâlnire cu ceilalţi din cauză că-i şchiopăta cămila. El îi ducea în dar Pruncului Iisus trei pietre preţioase.Întreaga sa călătorie spre întâlnirea cu Iisus a durat 30 de ani: de fiecare dată când ajungea într-un loc, Iisus tocmai plecase de acolo. În acest timp, Artaban ar fi împărţit cele trei pietre: una a dat-o pentru salvarea unui copil din Bethleem, alta – unui bătrân suferind de foame, iar cu ultima ar fi răscumpărat o tânără evreică.L-ar fi găsit, în sfârşit, pe Hristos când Acesta era răstignit pe cruce. Magul era ruşinat că nu mai avea ce să-I dăruiască Mântuitorului, dar a fost mângâiat de Acesta, Care i-ar fi mulţumit pentru darurile aduse prin intermediul aproapelui.
Steaua
Sfinţii Părinţi au interpretat că Steaua de la Betleem nu era un corp ceresc, nu era un fenomen astronomic, ci o putere nevăzută (un înger), un mesager al lui Dumnezeu. Steaua se vedea nu doar noaptea, ci şi în plină zi, de rând cu Soarele. În plus, se mişca altfel decât este firesc unor corpuri cereşti văzute de pe Pământ.
Iată explicaţia Sfântului Ioan Gură de Aur: N-a fost stea, ci o putere nevăzută care a luat chip de stea. Nu este vreo stea care să meargă pe cer cum a mers steaua aceasta. Noi vedem că şi Soarele, şi Luna, şi toate celelalte stele merg de la Răsărit la Apus. Steaua aceasta, însă, mergea de la miază-noapte la miază-zi, că aşa se afla Palestina faţă de Persia. În al doilea loc, şi din timpul în care s-a arătat, putem vedea că steaua aceasta n-a fost una din multele stele. Nu se vedea noaptea, ci ziua în amiaza mare, pe când strălucea Soarele. Steaua aceasta, prin mărimea strălucirii sale, a biruit şi razele soarelui.
Păstorilor un înger le-a dat vestea naşterii Copilului-Dumnezeu.
Darurile
Darurile aduse de magi au şi ele multe înţelesuri.
Aurul este simbol împărătesc, semn al demnităţii împărăteşti.
Tămâia Îl arată pe Prunc că va fi Mare Preot care aduce jertfă lui Dumnezeu, fiind El însuşi jertfă şi jertfitor.
Smirna arată că Iisus va trece prin moarte, pentru a dărui oamenilor învierea şi viaţa veşnică.
Mântuitorul Iisus Hristos este cinstit de magi, de oameni înţelepţi veniţi de la mari depărtări, de oameni necunoscuţi, pentru ca Dumnezeu să dea o lecţie celor cunoscuţi, celor de aproape care nu L-au primit pe Iisus Hristos; nimeni dintre cei care erau de un neam cu El nu I-a adus daruri. Regele Iudeii, al patriei lui Iisus, căuta să-L omoare pe Prunc, dar alţi regi, nişte străini, I-au adus daruri. Prin această lucrare tainică, neaşteptată, Sfânta Evanghelie a Naşterii Domnului ne arată că Dumnezeu doreşte să facă din oameni îndepărtaţi oameni apropiaţi, să cheme şi alte popoare la mântuire, nu doar pe poporul ales. Din străini, Dumnezeu face prieteni şi închinători ai lui Iisus. Din pelerini veniţi de departe, Dumnezeu face mărturisitori apropiaţi ai dumnezeirii şi împărăţiei Pruncului Iisus.