dumbrava minunata rezumat la fragmentul din clasa a 4
tycoon21:
acesta nu e cumva capitolul VI
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
34
Capitolul
V
Duduia Lizuca găsește gazdă bună în dumbravă
Pe cer apăru luna. Lizuca se simți puțintel înfricoșată. Drumul nu se mai vedea. Hotărî că trebuie să găsească un loc de culcuș pentru ei. Într-un colț de umbră, îi apăru o luminiță. Apropiindu-se de luminiță, văzu că se află lîngă o scorbură de răchită (salcie) bătrînă. Atunci Lizuca își ceru voie de la răchită să le dea voie să înnopteze în scorbură. Răchita o mîngîie lin și îi dădu drumul în scorbură. Înăuntru era foarte bine. Era o saltea și o pernuță de muschi. În dumbravă se făcu tăcere deplină și un întuneric tainic, prin care totuși ochii vedeau cu ușurință. Lizucăi nu-i era somn deloc. Acum vedea că era o pădure ca-n povești pe care i le spunea mama. Deodată, văzu pajiștea de flori deschisă către un perete de stîncă, între doi mesteceni bătrîni. În lumina verzuie, fără zgomot, se mișcă o ușă de cremene și se dădu la o parte, și din întuneric de peșteră apăru minunată arătare. Erau niște omușori mititei, numai de două palme de la pămînt. Le luceau ochii și fețele de zîmbet. Fetița voi să-i numere, dar i se spuse că nu se poate să-i numere. I s-a spus că sunt șapte prichindei. Și veneau încet către ea prin dumbrava fermecată. În frunte pășea un bătrînel și-o bătrînică, cu plete albe și cu obrajii rumeni, îmbrăcați în straie de mușchi. După ei, patru prichindei cu bărbi cărunte purtau un pătuț de mlajă (salcie) împodobit cu cicori (plante cu flori albastre) și sulcină (plantă mirositoare). Și pe pătuțul acela, pe un tronișor de piatră, stătea o domniță mai pitică decît toți și bălaie ca grîul. Avea pe cap o cunună de maci sălbatici și era îmbrăcată într-o haină lungă de culoare roșie ca rubinul. Lizuca o recunoscu, o văzu într-o carte veche, pe care o citea mama cînd era ca ea.
Duduia Lizuca găsește gazdă bună în dumbravă
Pe cer apăru luna. Lizuca se simți puțintel înfricoșată. Drumul nu se mai vedea. Hotărî că trebuie să găsească un loc de culcuș pentru ei. Într-un colț de umbră, îi apăru o luminiță. Apropiindu-se de luminiță, văzu că se află lîngă o scorbură de răchită (salcie) bătrînă. Atunci Lizuca își ceru voie de la răchită să le dea voie să înnopteze în scorbură. Răchita o mîngîie lin și îi dădu drumul în scorbură. Înăuntru era foarte bine. Era o saltea și o pernuță de muschi. În dumbravă se făcu tăcere deplină și un întuneric tainic, prin care totuși ochii vedeau cu ușurință. Lizucăi nu-i era somn deloc. Acum vedea că era o pădure ca-n povești pe care i le spunea mama. Deodată, văzu pajiștea de flori deschisă către un perete de stîncă, între doi mesteceni bătrîni. În lumina verzuie, fără zgomot, se mișcă o ușă de cremene și se dădu la o parte, și din întuneric de peșteră apăru minunată arătare. Erau niște omușori mititei, numai de două palme de la pămînt. Le luceau ochii și fețele de zîmbet. Fetița voi să-i numere, dar i se spuse că nu se poate să-i numere. I s-a spus că sunt șapte prichindei. Și veneau încet către ea prin dumbrava fermecată. În frunte pășea un bătrînel și-o bătrînică, cu plete albe și cu obrajii rumeni, îmbrăcați în straie de mușchi. După ei, patru prichindei cu bărbi cărunte purtau un pătuț de mlajă (salcie) împodobit cu cicori (plante cu flori albastre) și sulcină (plantă mirositoare). Și pe pătuțul acela, pe un tronișor de piatră, stătea o domniță mai pitică decît toți și bălaie ca grîul. Avea pe cap o cunună de maci sălbatici și era îmbrăcată într-o haină lungă de culoare roșie ca rubinul. Lizuca o recunoscu, o văzu într-o carte veche, pe care o citea mama cînd era ca ea.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă