Question

Duminică
Crezi că nu ştiu
Că în dosul
Acestui mirific incendiu
Al pădurii căzute în roşu
Nu e decât timpul
Laş care trece
Mascându-şi plecarea
Cu spectaculoase şi ipocrite minuni?
Crezi că nu ştiu
Că gutuile
Nu cad sub regala
Lor greutate,
Ci-nvinse de-omizi
Născute din dragostea
Prevăzătoare
A meschinilor fluturi
Extravaganţi şi nebuni?
Crezi că nu ştiu
Că victorioasa întoarcere
A lăstunilor
Nu-i decât rezultatul
Alegerii crude
A celor puternici şi răi
Dintre cei slabi şi buni?
Fii liniştit,
Mi s-a spus
Totul şi nici o iluzie
N-a rămas nealungată,
Învăţătorii şi-au făcut datoria.
Dacă, în după-amiaza
De duminică-a toamnei,
Lumea îmi pare perfectă,
Numai eu sunt vinovată,
Numai eu voi plăti -luni.
Somnul din somn 1977


Mesajul poetic in 2 enunturi si preferata figura de stil

Answer 1

Sufletul omenesc , sensibil si poetic, sau doar eul liric, este predispus sa vada lumea frumoasa , buna, statica,  'perfecta" sau primordial aceste  parti .
Dar ratiunea , prin exponentii sai, "invatatorii" ,   ne (o) obliga  sa cunoastem (cunoasca)  tot adevarul:ca lumea este dinamica, frumusetea este   posibila datorita uratului, binele coexista cu raul, victoriile cu infrangerile si victimele cu calaii.Lumea exista iar dinamismul si chiar VIATA ei sunt posibile doar in  intregul spectru.
Alegerea de a vedea doar binele si frumosul este optiunea personala a poetei,care isi asuma si plata neintarziata in timp,..
Cred ca [doar] aici are o sclipire de inspiratie autentica, cea care da si titlul peziei: dualismul iluzie realitate este cel intre duminica si luni.
Figura de stil preferata?Aici , la forma,  sta bine, textul este divers si echilibrat :metafora (incendiul padurii) personificarea (timpul las, meschinilor fluturi 
extravaganţi şi nebuni, regala greutate a gutuilor) dar pare ca EPITETUL este preponderent (mirific incendiu, ipocrite minciuni, cam pleonastic, sa ma scuze, dagostea prevazatoare, victorioasa intoarcere, alegerea cruda).

EXTRA

o poezie destul de  reusita, as zice poate chiar  medie.
Totusi nu pot sa nu 'simt" aici :
"Dacă, în după-amiaza
De duminică-a toamnei, 
Lumea îmi pare perfectă, 
Numai eu sunt vinovată, Numai eu voi plăti -luni."
Somnul din somn 1977

 Inspiratia cu o boare de (4%...::)) ) plagiat din o  perla a lui J.L Borges, schita  "O rugaciune":
'In dimineața aceasta, a zilei de întai iulie 1969, vreau să incerc o rugăciune care să fie a mea, nu moștenită......Pot dărui curajul pe care eu nu-l am; pot dărui speranța, care mie îmi lipseste; pot sa le insuflu altora voința de a invăța ceea ce eu însumi abia stiu sau abia întrevad. Vreau ca in urma mea să las nu atat amintirea unui poet, cat pe a unui prieten....Ignorăm rosturile universului, dar știm că a raționa lucid si a făptui după dreptate înseamnă a sluji aceste rosturi, care nu ne vor fi dezvăluite."

pentru mine , aceast poezie NU se ridica la inaltimea acelui text ,din care consider  ca s-a inspirat; text  care , la randul sau, este  [si] o adevarata poezie in proza a  dualismelor viata-moarte, bine-rau , frumos- urat , om-Lume,  personal-universal, alegere -predeterminare, timp oprit-timp in curgere.
Borges a fost si poet si prozator si filosof si OM .Mult peste exemplul de arta si viata a autoarei acestui text, pardon poezie, daca este cine banuiesc eu ca este.
A bon entendeur!!