După poezia asta să mi-o rezolvați:
"Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în ceruri albe
El cutremură o barcă.
Și eu trec de-a lung de maluri
Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept.
Să sărim în luntrea mică,
Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma
Și lopețile să-mi scape;
Să plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune-
Vântu-n trestii lin foșnească
Unduioasa apă sune!
(Mihai Eminescu, "Lacul")
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
exprimarea directa a sentimentelor: asteptarea ca iubita sa se iveasca dintre trestii si sa-i cada la piept, iar dragostea sa- fie impartasita
subiectivitate:
verbe la pers I singular: eu trec, parc-ascult, parc-astept, sa-mi cada, sa scap, sa-mi scape
verbe la pers I plural: sa sarim, sa plutim
expresivitatea limajului: natura este calma si de basm: lacul albastru, incarcat cu nuferi galbeni, parca poetul doreste ca dragostea sa-i fie temperata de calmul naturii ce-l inconjoara, iar frumusetea din jur sa-i micsoreze tristetra. Poetul foloseste epitete (lacul codrilor albastru, nuferi galbeni, blandei lune, luntrea mica), personificarea (lacul cutremura barca, apele ingana), repetitia (parc-ascult si parc-astept, sa scap, sa-mi scape).