Limba română, întrebare adresată de dimitrovcristy, 7 ani în urmă

- Ei, vasăzică, avem și franțuzoaică! ne comunică profund Spânu, când prezentările fură sfârşite şi toate complimentele făcute. Până la pedsovet² mai este vreme, așa că mata, Viorica Mircevna, te poți aranja la gazdă. Ți-am găsit o gazdă bună, cam de- parte, dar la o gospodină puternică. Iaca, te-a conduce tovarăşul Negrescu. Privii la geamantanul ei cât un dulap şi mă întrebai dacă nu-i totuşi Spânu un om de spirit. Dar nu puteam fi mojic: La cine? - La Safta lui Terinte, văduva. Peste râpă! O să fie un spectacol colosal! Pentru prima oară în Recea Veche! Numai trei zile! Cumpărați biletele din timp! Eu cu dulapul pe umeri și sfrijita asta alături, gata să leşine de spaimă la vederea primului vițel ce-o să ne taie drumul... st obi ile... a, pa mira ulti sca mena ! Nu a tara rexis nţa put lucr exist ar un stent nă... - Poate nimeresc singură? se interesă ea, destul de nesigur. De ce să deranjez pe tovarăşul... - gistra Negrescu, o ajutai eu, scutind-o să pronunțe un nume odios, și dintr-o miş- care mă pomenii cu dulapul în mână. Era est neaşteptat de uşor. Boarfe, desigur. Fuste de nailon, bluzițe transparente, ca şi intențiile ei de fugă, pe care a început să le coacă din mut clipa când a coborât din autobuz, ciorapi, cămăşuțe... Mă uitam la pantofiorii ei cu tocul cât un creionaș, ce se îngropau cu totul în praful fin şi fierbinte de pe drum şi încercam să mi-o imaginez în cizme de cauciuc, toamna. Când cancelariei, o lăsasem să treacă prima pe uşa îi văzusem bine picioarele. La dracu, le avea frumos sculptate! Acum păşea alături. Îmi venea până la umăr. Avea fața albă, ochii albaştri sau verzi, nasul drept, iar gâtul neînchipuit de lung şi arcuit, ori poate părea aşa, subliniat de tunsura băieţească. - Și, în general, părea destul de înfiptă. - Une garçonne, gândii cu glas tare. - Ştii franceza? se miră ea. Din fericire, nu. Ştiu foarte multe franțuzoaice. Nu-mi răspunse. Safta lui Terinte, dacă era aceea pe care o bănuiam eu, locuia departe. Geamantanul şi tăcerea tovarăşei de drum începeau să mă plictisească. Ce mai nou pe la târg? zisei într-o doară, ca să-i dau de înțeles că ştiu totuşi să întrețin o conversație.



REZUMAT ,poza este a doua parte ​

Anexe:

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de chertes2005
0
In acest text este vorba despre un barbat ce face parte dintr-o clasa socială a celor muncitori ce încearcă sa aibă un dialog cu o Domnița aristrocata.
Alte întrebări interesante