Question

elaborati un eseu de o pagina a4 in care veti demonstra ca textul Povestea lui Harap-Alb apartine speciei basmului fiind un basm cult

Answer 1

                          Povestea lui Harap- Alb

                                                       de Ion Creangă

 

Basmul ,, Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult, apărut în ,, Convorbiri literare” în 1877, în care sunt valorificate teme şi motive de circulaţie universală, acest fapt fiind valabil şi pentru celelalte poveşti ale lui Creangă.

George Călinescu afirma:,, basmul a ieşit din circuitul folcloric şi a devenit opera lui Creangă.”, astfel lumea evocată este cea ţărănească, pe care grefează întâmplări cu caracter aventuros şi fabulos. Textul poate fi cosiderat şi un bildingsroman deoarece întâmplările narate prezintă formarea unui tână r în contact cu greutăţile vieţii.

Titlul basmului indică dubla personalitate a eroului. Pe de o parte eroul are o identitate reală- fiu de împărat, pe de altă parte,

aparent, el este sluga spănului. Contrastul dintre,, harap” (,, om cu pielea şi părul de culoare neagră”) şi ,, alb” sugerează falsa identitatea protagonistului.

Tema este tipică basmelor, şi anume lupta dintre bine şi rău.

;, Povestea lui Harap-Alb" este un roman de aventuri, acţiunea acestuia evoluând prin şabloane ce sunt situaţii fixe, repetabile c-an orice basm.

Motivele întâlnite în basm sunt: superioritatea mezinului, al călătoriei, supunerea prin vicleşug, încercarea curajului în trei împrejurări dificile, animalele recunoscătoare 

şi-al prietenilor devotaţi, demascarea personajului rău, motivul apei vii şi-al apei moarte. Toate acestea evidenţiază faptul că Ion Creangă valorifică elementele din folclorul românesc. Trecerea de la planul real la cel fantastic se face firesc, potrivit concepţiei populare. Lumea fabuloasă este localizată geografic şi istoric, astfel încât eroii acestui basm se comportă ca nişte ţărani, vorbind moldoveneşte. Naraţiunea este la pers. a 3-a ca-n orice creaţie obiectivă. La sfârşit, autorul îşi dezvăluie identitatea de narator printre invitaţii de la nuntă: ,, Şi-un păcătos de povestariu ... Fără bani în buzunaru."

Lectorul este invitat să participe la nunta nesfârţită care ,, mai ţine încă. Cine se duce acolo bea şi mănâncă." Ion Creangă povesteşte într-un mod inimitabil. Limbajul se caracterizează prin oralitatea stilului, vocabular specific cu aspect fonetic moldovenesc, exprimare locuţională, limbaj afectiv, lipsa metaforelor, individualizarea acţiunilor prin amănunte, nuanţarea mişcărilor şi a gesturilor. Dramatizarae acţiunii prin dialog, frecvenţa vorbelor, erudiţia paremiologică, nota comică şi localizarea fantasticului sunt, de asemenea, alte deosebiri dintre povestea lui Creangă şi o poveste populară.

Aşadar, pe canavaua unor teme şi motive universale, Ion Creangă reuşeşte să creioneze extraordinar imaginea unei lumi ţărăneşti, cu obiceiurile şi tradiţiile ei, cu vorbă şi port specific, unic. Şi aşa cum afirma M. Apostolescu; ,, Faţă de eposul popular, Creangă face cale întoarsă de la abstracţie simbolică la realitatea umană."