Question

Elaborează un eseu despre practicatul pescuitului industrial în diferite țări ale lumii evidențiind speciile de pești. Vă rog frumos ajutați-mă.

Answer 1

De mii de ani, noi oamenii pescuim neîncetat din mări şi din oceane. Doar că această ocupaţie, tradiţională pentru multe comunităţi umane de pe glob, se întreaptă rapid spre un deznodământ dramatic nu doar pentru biodiversitatea ecosistemului Oceanului Planetar, dar şi pentru alimentaţia omenirii din viitorul apropiat. Aceasta deoarece, încă de acum 60-70 ani, pescuitul a devenit o activitate de calibru industrial, cu cifre uriaşe reflectate deopotrivă în cantităţile de peşti extraşi anual şi în sumele colosale care se învârt în jurul acestei activităţi. Cercetătorii şi biologii trag deja semnale de alarmă în privinţa unui viitor sumbru în care nu vor mai exista peşti în mări şi oceane. Iar acest punct non-retur ar însemna fără doar şi poate începutul foametei mondiale de care ne temem cu toţii.

Industria pescuitului oceanic este un colos mondial cu ramificaţii în toate ţările lumii şi de asemenea în multe obiecte de activitate conexe care vizează pescuitul propriuzis, industria şi tehnologiile constructoare de vase şi echipamente de pescuit, acvacultura, procesarea, conservarea, transportul şi vânzarea peştilor şi fructelor de mare. Nu are mai nimic comun cu pescuitul sportiv sau cu cel de subzistenţă. Direct sau indirect, vieţile a peste 500 milioane de oameni din ţările în curs de dezvoltare depind de această industrie, astăzi extrem de controversată în diverse medii de decizie. 
Ţările cele mai responsabile de dezvoltarea pescuitului industrial sunt în ordine, China, Peru, Japonia, Statele Unite ale Americii, Chile, Indonezia, Rusia, India, Thailanda, Norvegia şi Islanda. Toate aceste state adăpostind mai multe de jumătate din populaţia lumii, China singură fiind responsabilă de o treime din totalul producţiei de peşte din întreaga lume. 

 Primul exemplu în acest sens, nu vizează peştii, ci mamiferele marine, în speţă balenele, ale căror populaţii au început să fie vânate sistematic şi fără limite începând cu anul 1800. Unele specii de peşti nu au avut nici ele linişte, astfel încât de la începutul secolului douăzeci, codul de Atlantic, heringul şi sardinele de California prezentau deja semnele unui  declin periculos. Extrem de nocive pentru întreruperea lanţului trofic din ecosistemul marin, aceste scăderi drastice de populaţii, întâi regionale şi izolate, au devenit ulterior fenomene globale, catastrofice chiar pentru începutul secolului douăzeci şi unu.

 

Cercetătorii marini, statisticienii şi biologii au evidenţiat în nenumărate studii şi cercetări cauzele şi motivele pentru care s-a ajuns în prezent la această situaţie dramatică şi periculoasă nu numai pentru biodiversitatea marină, dar şi pentru sutele de milioane de oameni are depind de peşti ca sursă primară de hrană.

 

La mijlocul secolului trecut, creşterea explozivă şi fără precedent a populaţiei globului, imediat după încheierea ultimei Conflagraţii Mondiale, a dus la o adevărată goană disperată după alimente, în speţă după cele bogate în proteine şi cât mai ieftine şi accesibile. Situaţia aceasta a pus o preiune uriaşă pe guvernele statelor de atunci, care s-au văzut nevoite să-şi mărească flotilele de pescuit oceanic.

 

Peştele din mări şi oceane exista pe atunci în cantităţi uriaşe, teoretic nu era al nimănui, creştea şi se dezvolta fără ca oamenii să fie nevoiţi să-l hrănească şi să-l îngrijească precum făceau cu animalele domestice. Singurele costuri care vizau exploatarea sa erau legate de construirea şi cumpărarea navelor de pescuit, a echipamentului aferent şi a combustibilului. Iar în acele timpuri, costurile şi investiţiile enumerate se amortizau extrem de repede în timp, căci populaţia în creştere continuă cumpăra şi consuma peştii aproape instantaneu.