Question

Elev: ___________________________________ _____________

Clasa a VII-a



TEST DE EVALUARE

(Derivarea. Compunerea. Familia lexicală. Conjuncția.

Propoziția și fraza. Textul narativ literar)







Citește cu atenție textul următor, pentru a putea rezolva cerințele:

„Într-o zi, pe-aproape de Sânt-Ilie, se îngrămădise, ca mai totdeauna, o mulțime de trebi pe capul mamei [...] Și mă scoală mama atunci mai dimineață decât alte dăți și-mi zice cu toată inima:

- Nică, dragul mamei! vezi că tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăsul cela pe jos; și eu asemene nu-mi văd capul de trebi; tu mai lasă drumurile și stai lângă mămuca, de-i fă țevi și leagănă copilul. [...]

- Bine, mamă! dar, în gândul meu, numai eu știam. [...]

Toate ca toatele, dar la cusut și sărăduit sumane și mai ales la roată, mă întreceam cu fetele cele mari din tors; și din astă pricină, răutăcioasa de Măriuca Săvucului, care, drept să vă spun, nu-mi era urâtă, făcea adeseori în ciuda mea și-mi bătea din pumni, poreclindu-mă „Ion Torcălău“.[...]

Dar în ziua aceea, în care mă rugase ea, era un senin pe cer și așa de frumos și de cald afară, că-ți venea să te scalzi pe uscat, ca găinile. Văzând eu o vreme ca asta, am șparlit-o la baltă, cu gând rău asupra mamei, cât îmi era de mamă și de necăjită. Adevăr spun, căci Dumnezeu e deasupra!

De la o vreme, mama, crezând că-s prin livadă undeva, iese afară și începe a striga, de da duhul dintr-însa: „Ioane! Ioane! Ioane! Ioane!“ și Ion, pace! Văzând ea că nu dau răspuns de nicăieri, lasă toate în pământ și se ia după mine la baltă, unde știa că mă duc; și, când colo, mă vede tologit, cu pielea goală pe nisip, cât mi ți-i gliganul; apoi, în picioare, țiind la urechi câte-o lespejoară fierbinte de la soare, cu argint printr-însele, și aci săream într-un picior, aci în celălalt, aci plecam capul în dreapta și în stânga. [...]

După aceea zvârleam pietrele, pe rând, în știoalna unde mă scăldam.[...] După asta, mă mai cufundam de trei ori în rând...și-apoi mă trăgeam încetișor pe-o coastă, la marginea bălții, cât mi ți-i moronul, și mă uitam pe furiș cum se joacă apa cu piciorușele cele mândre ale unor fete ce înălbeau pânza.

Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mâinile subsuoară, cum e omul necăjit, de după un dâmb din prund, aproape de mine. Dar eu n-o vedeam pe dânsa, căci eram în treabă. În sfârșit, mama, cât era ea de tare de cap, de la o vreme pierde răbdarea și vine tiptil, în vârful degetelor, pe la spatele mele, când mă uitam la fete, cum vă spun, îmi ia toate hainele frumușel de pe mal și mă lasă cu pielea goală în baltă, zicându-mi cu năduh:

- Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea, ș-apoi atunci vom avea altă vorbă!

Și se tot duce. Ei, ei! ce-i de făcut, Ioane?” (Ion Creangă, Amintiri din copilărie)



CERINȚE:

1. Alege un cuvânt din text și precizează alți 3 termeni din familia lexicală a acestuia.





________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

2. Identifică, în fragmentul citat:

- 3 cuvinte derivate (subliniind prefixele și sufixele);

- 3 cuvinte compuse (specificând, pentru fiecare, tipul compunerii);

- 2 conjuncții subordonatoare;

- 4 conjuncții coordonatoare diferite (precizând tipul acestora).



3. Transcrie, din primul alineat al textului, două propoziții aflate în raport de coordonare, specificând și tipul de coordonare (prin juxtapunere sau prin joncțiune).



4. Delimitează fraza subliniată în propoziții, după ce ai identificat predicatele și elementele de relație. Precizează tipul fiecărei propoziții.



Nică, dragul mamei! vezi că tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăsul cela pe jos.



5. Prezintă: personajele principale ale textului, indicii spațio-temporali, tipul naratorului și modul principal de expunere.



6. Realizează, în 40-50 de cuvinte, caracterizarea personajului-narator din textul dat. Dau coroană​

Answer 1

„Într-o zi, pe-aproape de Sânt-Ilie, se îngrămădise, ca mai totdeauna, o mulțime de trebi pe capul mamei [...] Și mă scoală mama atunci mai dimineață decât alte dăți și-mi zice cu toată inima: