Question

Enumara trei exemplare de specii care produc parturbari in ecosistem?
Va rog ajutati.ma!

Answer 1

Speciile invazive sunt definite în linii mari ca fiind speciile a căror introducere şi/sau extindere poate reprezenta o ameninţare la adresa diversităţii biologice sau poate avea alte consecinţe neprevăzute (Richardson et al. 2000).

Convenţia privind Diversitatea Biologică defineşte o specie alogenă ca fiind "o specie, subspecie sau un taxon inferior, introdus în afara răspândirii sale naturale din trecut sau prezent, incluzând orice parte, gameţi, seminţe, ouă sau mijloace de răspândire a acestor specii, care pot supravieţui şi se pot reproduce ulterior", în timp ce o specie alogenă invazivă este "o specie alogenă a cărei introducere şi/sau răspândire ameninţă diversitatea biologică".

Principalele căi de introducere şi transportare a speciilor invazive sunt asociate direct sau indirect cu activităţile antropice. Expansiunea rapida a comerţului şi a activităţilor de transport dupa Revoluţia din 1989 au sporit posibilităţile de introducere ale acestor specii, iar presiunile asupra mediului, precum abandonarea terenurilor, folosinţa intensivă a păşunilor, defrişarea pădurilor, modificarea regimului perturbaţiilor şi degradarea crescândă a habitatelor sunt elemente care facilitează instalarea şi răspândirea acestor specii. Principalele căi de transport a speciilor invazive sunt drumurile şi căile ferate, iar dintre cele naturale zonele aluviale, deoarece aceste elemente geografice sunt lineare şi sunt afectate de perturbaţii naturale (fluctuarea nivelului de apă) sau antropice (constucţii, terenuri agricole, drumuri, depozite de gunoaie, etc.).

Competiţia determinată de speciile adventive invazive, cu speciile şi comunităţile de plante indigene dintr-o anumită regiune are drept consecinţă imediată şi directă un declin rapid al stării biodiversităţii naturale, atât în termeni calitativi, cât şi cantitativi. S-a constatat, spre exemplu, că, în Europa centrală, există o relaţie directă între invazia speciei central-asiatice Impatiens parviflora DC. şi scăderea diversităţii floristice şi fitocenotice a pădurilor de fag. În aceste păduri, Impatiens parviflora a înlocuit aproape în totalitate specia indigenă Impatiens noli-tangere L. (slăbănogul) [Chmura & Sierka 2006]. Alte efecte: - alterarea ciclurilor naturale ale nutrienţilor şi apei în ecosistemele invadate; - afectarea fungilor micorizanţi, cu efecte directe asupra scăderii vitalităţii multora dintre speciile micorizante; - schimbarea chimismului solurilor (eliminarea substanţelor alelopatice etc.), cu efect de modificare a structurii comunităţilor vegetale; - deteriorarea habitatelor terestre şi acvatice; spre exemplu, invazia speciilor Elodea canadensis şi E. nuttalii în apele râurilor şi lacurilor din Europa a condus la reducerea biodiversităţii acestor ecosisteme; - reducerea surselor de hrană pentru fauna autohtonă; spre exemplu, invazia speciei Xanthium spinosum (de origine sud americană) în pajiştile din Europa de est şi centrală conduce la eliminarea speciilor autohtone, bune furajere; - modificări în succesiunea fitocenozelor, lanţurilor trofice etc.; - creşterea incidenţei unor agenţi patogeni şi apariţia unor boli exotice.

În concluzie, situaţia actuală în România poate fi caracterizată prin:

un grad redus de conştientizare al opiniei publice şi în consecinţă o opoziţie a societăţii civile la intervenţiile administraţiei guvernamentale;

grad extrem de redus de accesibilitate a informaţiilor ştiinţifice, mai ales în legatură cu identificarea speciilor, analiza de risc, etc;

absenţa unei abordări prioritare a acţiunilor privind controlul speciilor invazive;

introducere nestanjenită a speciilor invazive – adesea pe calea poştei – ca şi măsuri inadecvate de inspecţie şi carantină;

capacitate de monitorizare inadecvată;

lipsa unor măsuri de urgenţă efective;

legislaţie depaşită sau inadecvată;

slabă coordonare între agenţiile guvernamentale, autorităţile locale şi comunităţile locale.