Enumera timpurile cântecelor populare
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
cunoscuți de muzică populară românească de petrecere și nu numai
1. Cum a apărut muzica populară
Muzica populară nu este doar în România, ci în aproape toate țările din Balcani și fostul bloc răsăritean. Dacă la noi există acest termen, în alte locuri, aceasta este inclusă ca subgen pentru alte tipuri, precum cea tradițională, cea lăutărească, folk sau ușoară.
Muzica populară este diferită de folclorul muzical din mai multe privințe, precum instrumentație, repertoriu și stil instrumental. Acest gen diferă în funcție de așezarea geografică. Spre exemplu, locurile care se află la apus au produs melodii cu influențe vestice, în timp ce acelea aflate în est au interpretat cântece cu elemente bizantine, slave și chiar turcești.
2. Caracteristicile muzicii populare
Alcătuirea unei trupe de muzică populară, stilul melodiei și modul de a cânta diferă, dar sunt câteva caracteristici care pot fi identificate la majoritatea ansamblurilor care produc acest tip de cântece.
2.1 Sunetul
În primul rând, într-o trupă de muzică populară există atât vocaliști, cât și instrumentiști. Cântăreții sunt recunoscuți pentru stilul vocal emfatic, marcat, uneori, de figuri tehnice. Printre acestea, regăsim și fluieratul artistic.
Instrumentiștii pot fi organizați în ansambluri, orchestre sau tarafuri. Aceștia pot cânta după note, o melodie prestabilită sau pot improviza. Această abilitate de a crea spontan depinde atât de instrument, cât și de interacțiunea cu solistul vocal.
2.2 Instrumentele folosite în muzica populară
Instrumentele folosite în muzica populară sunt foarte variate, cele mai populare fiind contrabasul (uneori înlocuit cu chitara electrică), țambalul (uneori înlocuit cu pianul), acordeonul și chitara acustică.
Deoarece la țambal nu pot fi accesate simultan două înălțimi sonore, cel mai des vei întâlni succesiuni de acorduri cu țiituri rapide și ritmate – tempoul diferă, putând fi diviziune ternară sau în sferturi de timp.
Pianul este folosit îndeosebi pentru piesele mai lente, cu un ritm asemănător melodiilor jazz.
Acordeonul și chitara sunt folosite pentru acorduri placat și pot fi utilizate și pentru momente solo – o întrerupere a melodiei în care se aude doar acest instrument.
Mai poți întâlni la formații și instrumente folosite de obicei în muzica tradițională, precum brace – o vioară sau violă fără căluș, astfel încât să poți trage arcușul simultan pe toate corzile – sau un violoncel.
Printre instrumentele care se bucură de momente solo în melodiile populare regăsim vioara, bouzouki, clarinetul, mandolina, taragotul, flautul, fluierul, saxofonul, naiul și trompeta.
Mai există cazuri – cu precădere la trupele numeroase – unde se împrumută instrumente folosite de fanfară. Spre exemplu: trompetă, goarnă, tubă, trombon, fligorn, eufoniu, tobă mică, seturi de tobe mari și fuscinel.
3. Muzica populară românească în funcție de regiune
În muzica populară din România, accentul se pune mai mult pe percuție. Pot fi recunoscute influențe din stilul tradițional din Balcani, chiar și din Turcia. Ca instrumente, predomină vioara și țambalul în majoritatea melodiilor.
În continuare, discutăm modul în care este perceput acest gen muzical în funcție de regiuni.
3.1 Muzica populară din Banat
În Banat, vioara este cel mai folosit instrument muzical, alături de cele de suflat. Mai regăsim și ținta (uneori înlocuită de saxofon), care a fost importată în anii 1920 din Ungaria. Un exemplu de violonist cunoscut din această zonă este
Sper că este bine!!
Succes!!