Question

Epitet cu padurea toamna

Answer 1

“frunze aurii, arămii, ruginii” 
“lacrimile lui septembrie udă pământul” 
“zâna cu rochie din frunze ruginii” 
“toamna în caleaşca ei de frunze moarte” 
“îmbrăcată cu o rochie ţesută cu fire de aur” 
“pe cap poartă o cununiţă bătută în pietre scumpe, în formă de fructe” 
“soarele se ascunde după norii cenuşii” 
“frunzele strălucesc ca nişte monezi de aur” 
“pădurile s-au îmbrăcat într-o platoşă de aramă” 

Answer 2

Toamna batea in geam. Padurea de langa casa mea arata ca un glob mare de cristal vopsit in rosu, galben, portocaliu, maro si putin verde.
Langa copacul mare care acum era singur, fara prietenele lui dragi, frunzele. Cateva frunzulite maronii isi lua adio de la prietenul lor si aterizau usor pe pamant ca niste avioane in aterizare. 
Pe deasupra padurii isi face loc printre nori un stol de randunele care ciripesc neincetat. Soarele este departe de padurea neagra si parca, parca din cand in cand vedem greierii care dupa cum spune poetul, toata vara au cantat si a dansat si nimic n-a adunat. 
Vanturile suna neincetat, ducand cu ele frunze moarte care se zdrobesc zgomotos in aer.