Limba română, întrebare adresată de buggati1234, 9 ani în urmă

Eram ș-așa indispus de neodihnă. Toată noaptea trecută moțăisem ghemuit în unghiul unui
vagon de clasa a doua, înghesuit de o companie veselă de bucureșteni care se-ntorceau de la
expoziție – un potop de impresii și amintiri... Mă despărțisem de ei de dimineață, ș-acu pe-nserate
intram în orășelul meu natal, unde nu mai fusesem de copil... Trebuie să mărturisesc că n-am simțit
„acele palpitări”, care se simt la orice revedere de acest fel; ce-i drept, nici pomii și altele n-au
manifestat față cu „vechiul lor prieten” vreo deosebită emoție. De la gară trec prin niște uliți triste:
miroase a scăpătare și părăginire. Asta mă indispune și mai mult. Să plec cu trăsura ’nainte, pe-ntuneric
și pe un drum necunoscut? Nu! mai bine să rămân aici o noapte; am nevoie de repaos; să dorm fără
clătinătură, fluiere, clopote și mai ales fără impresii mirifice de la Paris. Tocmesc trăsura pe a doua zi
la patru și trag la „Grand Hotel Victoria Română” în centrul orașului.
Otelul meu are două caturi. Jos e la mijloc gangul, de o parte „Restaurant et Berărie”, de alta
„Cafenea et Confiserie”. Dinaintea „confiseriei” sunt așezate mese și scaune până în mijlocul stradei:
aci se strânge seara societatea aleasă. Acum e plin de lume. Sosirea mea produce senzație... Toți
ochii se pironesc asupră-mi. Opresc o cameră și stau la o masă în partea restaurantului. […] Privirile
mă săgetează; pe lângă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine și cei din cafenea... Un băiețel
ca de vreo cinci ani se scoală de la locul lui, vine binișor la masa mea și se pune, mâncând dintr-o
prăjitură, să mă studieze de aproape. „Nicule! vin la mama”, strigă o damă. În zadar; copilul, numai
ochi, n-aude. Am rezistat până aci, înfruntând ploaia de săgeți; privirile copilului mă biruiesc. Mă
gândesc la bestiile din menajerii; ele afară de chinul dureros al captivității mai sufăr unul, care acuma
văd eu cât e de neplăcut – să rabzi, fără să le fi solicitat, privirile persistente ale unei mulțimi curioase.
Dar dacă ar fi numai privirile!
(I. L. Caragiale, Grand Hotel „Victoria Română”) două motive literare va rog frumos ajutatima

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de asdwerpy
1
motivul călătoriei și al amintirii

buggati1234: thank you
asdwerpy: yw : )
Răspuns de Lazar1234579
0
Motivul calatoriei si al admiratiei

Alte întrebări interesante