Eseu 15 randuri„Părinții noștri – îngerii blânzi cărora le vom rămâne veșnic datori”
Răspunsuri la întrebare
Îmi aduc aminte cu un sentiment de căldură cum mama mă pregătea cu blândețe pentru zilele de școală, cum îmi zicea cu o voce afectivă ,,Ai grijă de tine, să fii cuminte” și după mă pupa pe frunte. Sărutul ei pe fruntea mea mă călăuzea spre o zi minunată.
Tata în schimb, are o iubire mai responsabilă, mai strictă, iubirea lui nu se compară cu alte iubiri cu care sufletul meu de copil se obișnuise, era genul de iubire care te sufoca de sinceritate și responsabilitate, tata a fost cel care m-a învățat să pun familia pe primul loc. Pe când mama mi-a arătat ce e iubirea, mi-a descifrat tainele acesteia și m-a învățat să mă comport. Mama a fost cea care m-a ferit de orice inamic si mi-a demostrat cine mi-e prieten si cine nu, pe cand tata ma invata cum sa ii ignor, ambii mi-au fost de folos, întotdeauna. Mi-e dor de duminicile la biserica cu parintii din copilărie, cand eram un copil mic si ascultam utrenia, sau cand ma facea mama atent la predicile preotului, amintiri! Ii sunt recunoscător din călcâi pân’ la stele mamei pentru tot ce a facut pentru mine.
Voi fi veșnic dator cu iubire eterna pentru parintii mei.
Parintii nostri
Exista in lumea asta doi oameni carora le vom ramane mereu datori , doi oamemi frumosi , cu privirea calda si fruntea batatorita de griji . Doi ingeri a caror misiune divina e sa ne conduca pe cararile ce duc spre templul omeniei si bunatatii , pasii unor lastarasi de oameni , cu ochii zglobi si zambet inocent .
Doi parinti darnici ca o toamna doldora de fructe , ce umbla din deal in vale cat e ziulica de lunga ca sa stranga fanul de pe ogoare si sa culeaga struguri mustosi .
Cand soarele somnoros de toamna rasare tot mai rar , ei se apuca sa culeaga gutuile care o sa lumineze casa o iarna intreaga , imprastiindu-si mirosul peste mari si tari , ca oriunde le-ar fi copiii , morosul dulce de gutuie sa-i intoarca acasa .
Cand gerul se aseaza nemilos peste frunzele ce tremura-n vant , parintii nostri calzi isi aseaza usor grijile la gura sobei si incearca sa le mai potoleasca , sa le mai dezghete , caci tare multe s-au adunat si tare grea le este povara .
Vine vremea colindelor si ca se e in sarbatoare , mama a impodobit-o ca pe o mireasa , iar tata a incalxit-o cu dragoste si-a adus din beci vin rosu care s-a copt in strugurii sarutati patimas , de soare . Nucile si merele stau in asteptarea oaspetilor dragi , iar ferestrele vibreaza de colindele magice ce urca pana la cer .
Coronita ?