Eseu 2 pagini de caiet tema "Copilaria este cea mai fermecatoare etapa a vietii"
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viața fiecăruia, este o lume mirifică pe care probabil nu o vom putea înțelege pe deplin niciodată, este o perioadă lipsită de tristețe și plină de emoție, bucurie și culoare. Copilăria este o lume aparte; pentru noi o lume ciudată, fantastică, ireală, pentru cei care fac parte din ea dimpotrivă, una reală și plină de armonie.
„Copilăria este cea mai de preţ comoară de pe pământ!” Riana Bulancea
La fel ca alte vieţuitoare, omul are mai multe cicluri de viaţă, mai exact:
Copilaria (0-10ani)
Preadolescența (10-15ani)
Adolescența (15-18ani)
Tinerețea (18-35ani)
Maturitatea (35-60ani)
Bătranețea (60-> ani)
Copilaria este prima etapă. Ea pune bazele întregii vieți; în prima parte a copilariei (pana la 3 ani) copilul învață să meargă, să vorbească etc. Este de asemenea și cea mai frumoasă perioadă din toată viața. Intr-a II-a parte a copilăriei (de la 3 la 10 ani) creșterea este mai înceată.
Inocenţa şi naivitatea fac din copilărie o lume fericită, înconjurată de bine şi apărată de puritate.
Acum îmi amintesc cu drag diferite întâmplări ale copilăriei, evenimente importante pentru mine,care mă fac să zâmbesc şi să evadez din rutina obositoare a vieţii de zi cu zi… ca o carte, pe care o pot citi oricând, ca un film, pe care îl rulează cinematograful gândurilor, ca un cântec pe care îl pot auzi doar eu… şi asta mă face să mă simt specială!
Nu ştiu cât de mult se bucură alţii, dar eu zâmbesc adesea, când aievea, îmi amintesc de prima poezie la 5 ani,de prima carte primită de la Moş Crăciun, de prima zi de şcoală… de fiecare apus,de fiecare noapte alături de Cățelușul de plus Bob care era jucăria noastră preferată cu care ne-am jucat toți în fiecare zi! Le rememorez… doar atât mai pot face, în fiecare zi, când descopăr un alt aspect al întâmplării,din copilăria mea, realizând că nu mă cunosc prea bine, observînd schimbările făcute,care nu sînt prea multe,dar sînt totuşi suficiente pentru a -mi pierde copilăria!
Când suntem copii avem inima deschisă spre iubire şi frumos. Râdem şi plângem foarte uşor, suntem capricioşi şi generoşi, iertând şi uitând repede micile supărări. Însă când ajungem la maturitate, bucuria clipei, expansivitatea şi nebunia dispar, zâmbim şi râdem cu reţinere, încercăm să afişăm o mină serioasă, nedorind să fim etichetaţi ridicoli. În plus, nu mai facem risipă de entuziasm, neexprimându-ne liber emoţiile şi ne mai având acea ardoare cu care aşteptăm lucrul mult-dorit.
Copiii din ziua de