Question

Eseu" comunicare in iubire" dau fundaa ❤

Answer 1

E cam mult dar sper ca e ok

Ce este comunicarea? Pare o întrebare atât de simplu de răspuns şi totuşi „dacă nu mă întreabă nimeni, ştiu, dar dacă vreau să răspund la întrebare, încetez de a mai şti” (Sfântul Augustin, Confessiones).

Se remarcă o tot mai mare frecvenţă a termenului atât în limbajul comun, cât şi în cel al ştiinţelor umaniste. Comunicarea presupune o transmitere a informaţiilor. Etimologic, cuvântul pare a fi derivat din latinescul communicare, termen care, iniţial, însemna punerea în comun a unor lucruri, indiferent de ce natură erau acestea. Mai târziu, odată cu răspândirea creştinismului, cuvântul este îmbogăţit cu o dimensiune sacră, ajungând să desemneze împărtăşirea credincioşilor.

Antonimul este excomunicarea-anatema (interdicţia de a primi împărtăşania) şi semnifica excluderea din rândurile comunităţii, punerea în afara legii lui Dumnezeu.

În limba română, termenul a avut de la început dimensiunea sacră. Comunicare este sinonim cu cuminecare, termen ce a dat naştere atât de plinului de semnificaţii cuminecare. Aşa cum scrie Mihai Dinu, „Nu poate trece neobservată (…) paralela semnificativă cu dublul statut al cuvântului care, pe lângă înţelesul comun, situat în sfera semantică a comunicării îl are şi pe acela de Logos, verb divin, apropriat prin cuminecare.”

Există comunicare directă (bazată pe contacte personale) şi indirectă (presupune utilizarea unor dispozitive tehnice pentru transmiterea informaţiilor). Comunicarea directă, în funcţie de numărul de persoane implicate, este: intrapersonală, interpersonală, de grup şi de masă.

Modelul comunicării interpersonale diadice este considerat a sta la baza tuturor celorlalte tipuri de comunicare, inclusiv a celei intrapersonale (omul comunică cu sine abia după ce a comunicat cu celălalt) sau invers.

Oamenii comunică sau se comunică de-a lungul întregii lor vieţi, în toate momentele importante ale vieţii, ca şi în viaţa de zi cu zi.

Dragostea (din dragosti – slavă) este un astfel de moment, experimentat de toţi oamenii, fără excepţie.

Ce este dragostea? Pare o întrebare atât de simplu de răspuns şi totuşi „dacă nu mă întreabă nimeni, ştiu, dar dacă vreau să răspund la întrebare, încetez de a mai şti”.

S-au încercat nenumărate definiţii ale dragostei, dar nimeni nu a reuşit să exprime inefabilul mai bine ca poeţii şi romancierii. H.F. Harlow (1958) afirma: „puţinul pe care-l ştiu despre iubire nu depăşeşte simpla observaţie iar puţinul pe care-l scriem despre aceasta a fost spus mai bine de către poeţi şi romancier”.

Iubirea este un mod fundamental de întâlnire, fuzionare şi transgresare a două universuri nemărginite ce astfel îşi recunosc limitele şi se închid într-o deschidere miraculoasă.

Iubirea/dragostea îmbracă nenumărate forme, încât este dificil şi hazardat uneori să încerci a stabili o tipologie. Grecii au încercat să găsească unitatea din spatele diversităţii manifestărilor de iubire. Consideră că există 3 tipuri: Eros (dragostea fizică), Phileos (dragostea frăţească) şi Agape (dragostea spirituală) ce se manifestă în 5 moduri fundamentale: Eros (romantismul), Epithumia (dorinţa fizică), Storge (refugiul emoţional în faţa Lumii reci şi ostile), Fileo („companionate love”) şi Agape (dragostea completă, care se oferă continuu, fără a aştepta nimic în schimb).

Dragostea este comunicare, dar comunicarea nu presupune întotdeauna dragoste fiindcă dragostea este esenţialmente sinceră, totală, absolută. În dragoste nu există minciuni, falsuri, fiindcă fiecare minciună este o limită, iar dragostea, fiind infinită, nu le poate inventa (crea).

Fiecărei forme de manifestare a iubirii îi este caracteristică o formă de comunicare, deşi nu poate fi vorba de o delimitare strictă, forme de comunicare specifice unui anumit tip de iubire găsindu-şi corespondentele în celelalte forme de comunicare. De exemplu, confesiunile între prieteni seamănă foarte mult cu spovedania credinciosului; declaraţiile de dragoste şi devotament pe care şi le fac îndrăgostiţii sunt adevărate rugăciuni; darurile prietenilor şi îndrăgostiţilor amintesc de ofrandele pe care credinciosul le aduce zeului său etc.