eseu Constantin Stamati
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
•Constantin (Costache) Stamati născut 1786, Huși sau Iași — decedat 12 septembrie 1869, la Ocnița, județul Hotin, azi Republica Moldova) a fost un scriitor român din Basarabia. Unul din membrii fondatori ai Societății Academice Române (Academia Română), reprezentând Basarabia. A colaborat la Albina românească și Dacia literară.
El s-a stabilit la Chișinău după anexarea din 1812 a Basarabiei de către Rusia țaristă, dar și-a început activitatea literară la Iași. Stamati a devenit funcționar și interpret al administrației țariste din Basarabia. Activitatea lui a fost răsplatită de împărat cu medalia "Sfânta Ana", în grad de cavaler
A fost membru al "Societății de Medici și Naturaliști"[necesită citare] din Basarabia, precum și al "Societății Imperiale de Istorie și Antichități" din Odesa. Era un bun cunoscător de franceză, rusă și greacă și a deținut mai multe funcții publice în Basarabia.
În opera sa a încercat să renască trecutul glorios al poporului român pentru "luminarea neamului său". A fost un autor iluminist, care a rămas în literatura română prin creațiile sale: Suceava și Alexandru cel Bun în sec. XV; Marele Ștefan și bravul său hatman Arbore; Neneaca, cuconașul ei și dascălul; Geniul vechi al romanilor și românii de astăzi; Despre Basarabia și cetățile ei vechi
•Spre sfârșitul vieții, se retrage la conacul său din satul Ocnița, unde în 1869 se stinge din viață.
A fost înmormântat lângă biserica Sf. Ilie din Chișinău. Clădirea de piatră a bisericii Sf. Ilie datează din 1806 iar Toma Stamati este unul dintre binefăcătorii ei
El s-a stabilit la Chișinău după anexarea din 1812 a Basarabiei de către Rusia țaristă, dar și-a început activitatea literară la Iași. Stamati a devenit funcționar și interpret al administrației țariste din Basarabia. Activitatea lui a fost răsplatită de împărat cu medalia "Sfânta Ana", în grad de cavaler.[necesită citare]
A fost membru al "Societății de Medici și Naturaliști"[necesită citare] din Basarabia, precum și al "Societății Imperiale de Istorie și Antichități"[necesită citare] din Odesa. Era un bun cunoscător de franceză, rusă și greacă și a deținut mai multe funcții publice în Basarabia.
Spre sfârșitul vieții, se retrage la conacul său din satul Ocnița, unde în 1869 se stinge din viață.