eseu de minimum 200 de cuvinte despre relația franco-română de-a lungul istoriei, în limba română. VA ROG URGENT, DAU PUNCTE!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Relaţii bilaterale - Scurt istoric
Relaţiile dintre români si francezi sunt străvechi: în 1396, cavalerii lui Jean Nevers, fiul ducelui de Bourgogne, au luptat împotriva turcilor alături de soldaţii prinţului Valahiei Mircea cel Bătrân.
În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, relaţiile franco-române s-au intensificat, în special datorită numeroşilor comercianţi şi intelectuali francezi care au călătorit în Principatele Române.
În 1762, diplomatul şi scriitorul Claude-Charles de Peysonnel a propus crearea unei reprezentanţe franceze în Principatele române, deziderat care se va realiza în 1798: un consulat general se deschidea la acea dată la Bucureşti si un viceconsulat la Iaşi.
În secolul al XIX-lea, majoritatea studenţilor români îşi fac studiile la Paris, dobândind astfel, din plin, bogate cunoştinţe, dar şi idei moderne de reînnoire politică şi socială. În 1846 studenţii români fondau, în Cartierul latin, Societatea studenţilor români din Paris al cărei preşedinte ales va fi Ion Ghica, iar secretar C.A.Rosetti. Membri ai acestei asociaţii au fost, printre alţii, Dimitrie Bolintineanu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, figuri de prim plan ale mişcării revoluţionare din 1848 din Principatele române. Poetul Alphonse de Lamartine va accepta funcţia de preşedinte de onoare şi va deveni, apoi, ministrul afacerilor externe al guvernului revoluţionar provizoriu.
După unirea Moldovei cu Ţara Românească, în 1859, sprijinită cu căldură de Franţa, este deschisă calea spre noi relaţii diplomatice între România şi Franţa. Acestea au fost stabilite, la nivel de legaţie, la 20 februarie 1880, Mihail Kogălniceanu, fost prim ministru şi ministru al afacerilor externe, fiind primul ministru plenipotenţiar al României la Paris.
Raporturile între România si Franţa au cunoscut un avânt deosebit după primul război mondial. Diplomatul român de renume european Nicolae Titulescu a fost, fără îndoială, arhitectul acestor relaţii privilegiate.
La 29 noiembrie 1938, relaţiile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă.
În septembrie 1944, guvernul român a recunoscut guvernul provizoriu al generalului de Gaulle, relaţiile desfăşurându-se la nivel de ambasade.
Franţa a manifestat, atât în plan oficial, cât şi la nivelul cetăţenilor, simpatia şi solidaritatea sa faţă de Revoluţia română din decembrie 1989, eveniment care a antrenat căderea regimului comunist.
După decembrie 1989, relaţiile franco-române s-au dezvoltat considerabil. Schimburile de vizite oficiale s-au multiplicat, inclusiv la cel mai înalt nivel, fapt care a permis să se pună bazele unui solid parteneriat politic, economic şi cultural între cele două ţări. Merită a fi subliniat în special sprijinul activ al Franţei pentru integrarea României în structurile politice, economice şi de securitate europene şi euro-atlantice.
În anul 2010 s-a celebrat împlinirea a 130 de ani de relaţii diplomatice bilaterale.