eseu de o pagină studențească despre zeus
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Zeus (în greacă veche Ζεύς, Zeus) este „Tatăl zeilor și al oamenilor” (πατὴρ ἀνδρῶν τε θεῶν τε, patḕr andrōn te theōn te) și conducătorul zeilor de pe Muntele Olimp. El este zeul cerului și fulgerelor în mitologia greacă. Omologul său roman este Jupiter, omologul hindus este Indra și omologul etrusc este Tinia.
Zeus este copilul lui Cronos și Rhea, și cel mai mic dintre frații lui. În cele mai multe tradiții el este căsătorit cu Hera, deși, la oracolul Dodona, consoarta lui este Dione . În conformitate cu Iliada, el este tatăl Afroditei de Dione. El este cunoscut pentru escapadele sale extraconjugale de pe urma cărora au rezultat urmași evlavioși și eroi, inclusiv Atena, Apollo și Artemis, Hermes, Persefona , Dionysos, Perseu, Hercule, Elena din Troia, Minos, Muzele, Ares, Hebe și Hefaistos.
Walter Burkert subliniază în cartea sa, Religie greacă: "Chiar și pe zeii care nu sunt copiii lui naturali îi crește ca un Tată " Pentru greci, el a fost regele zeilor și al universului. Pausanias a observat că "Zeus-regele cerului este comun tuturor oamenilor". În Theogonia lui Hesiod, Zeus atribuie diferite roluri zeilor. În Imnurile lui Homer el este menționat ca șef al zeilor.
Simbolurile sale sunt fulgerul, vulturul, taurul și stejarul. În plus, față de moștenirea indo-europeană, are anumite trăsături iconografice din culturile Orientului Mijlociu, cum ar fi sceptrul. Zeus este frecvent descris de artiștii greci astfel: în picioare, cu pași mari înainte, cu un fulger nivelat în mâna dreaptă ridicată, sau așezat pe un tron în măreție.
NumeleModificare

Carul lui Zeus
Numele zeului în nominativ este Ζεύς Zeus / zdeús /. Substantivul acesta este declinat după cum urmează: vocativ: Ζεῦ / zeu; acuzativ: Δία / Día, genitiv: Διός / Diós, dativ: Διί / dii. Zeus este continuarea grecescului de * Di̯ēus, numele zeului proto-indo-european al cerului în timpul zilei, de asemenea, numit * Dyeus ph2tēr. Zeul este cunoscut cu altă denumire ca Rig Veda ("Tatăl Cerului") sau în sanscrita vedică ca Dyaus / Dyaus Pita), latină ( Jupiter, de la Iuppiter, care derivă din vocativul proto-indo-european * dyeu-ph2tēr ), care derivă de la rădăcina * dyeu-("a străluci", , "cer" , "zeu"). Cele mai timpurii forme atestate ale numelui său sunt în greaca miceniană: di-we și di-wo, scris în Linearul b.