Question

eseu "Dece imi iubesc plaiul si niamul"

Answer 1

Fiecare din noi are un colţ sub soare, un petec de pămînt care mereu ne va rămîne în suflet. Spre acel loc mereu ne va trage gândul si ne vor stărui paşii.Fiecare om are în inimă cîteva lucruri mari, sfinte pentru el unul din care este şi ţara, plaiul nostru natal. Acest cuvînt ţara, la fiece  rostire a sa ne cuprinde un fior, un fior aparte de amintiri şi simţiri care ne răsar în gînd, imagini cu acele locuri şi privelişti pitoreşti unde am păşit pentru prima oară, acele chipuri şi feţe cuvinte frumoase, este ceva sfînt, unic, ceea ce vom purta în inimi de-a lungul întregii vieţi, şi poate mai  mult.Când stîn să ne gândim ce ne-a dat ţara, ne vin foarte multe gînduri, îmi vin multe idei şi-mi vine greu să răspund într-un gând, într-o aşezare de cuvinte, este ceea ce cuvintele nu pot să exprime căci e nevoe de ceva mai mult, ceva ce nu poate fi scris sau spus, este ceva ce se află în suflet.Simt că sunt mulţumit ţării pentru ce mi-a dat şi întotdeauna voi fi, n-aş putea spune acum doar într-un cuvînt pentru ce.Să fie oare primul răsărit de soare care mi-a luminat faţa cu un galben-roşietic aprins care de fiece dată îmi pare nou şi altfel de care şi acum mă bucur cu o bucurie de copil şi care îmi pare ceva misterios ceva deosebit.Sau poveţele bunicii care le-a luat din înţelepciunea populară şi transmisă din moşi-strămoşi ca înţelepciunea ţării, poveşti, legende, istorii pe care le vom transmite urmaşilor prin care va dăinui neamul şi ţara, poveţe care acum trebuie să le transmit şi altor generaţii care vor veni pentru a sorbi şi a păstra înţelepciunea populară peste pentru secole.Şi cu toate că este greu, îi sunt mulţumit ţării… Sunt mulţumit şi pentru locurile natale pe care mi le-a dat ţara, locuri în care mi-am petrecut copilăria şi unde alergam cu prieteni de seama mea desculţi pe drumurile de ţară pline de colb şi de iarbă, însă aceste drumuri treceau pe lîngă lanuri de grîu, de răsărită, livezi de mere şi cireşe, şi nucarii ce cresc pe marginea drumului şi în care de atîtea ori am urcat cu prietenii şi din care uneori mai şi cazi. Chiar şi ploile ce se întîmplau să ne prindă departe de casă erau calde şi blânzi, şi nu ne întristam mult de faptul că veneam acasa cu toţii murdari şi uzi pînă la ultima haină.Tot ţara mi-a dat dealurile şi văile mioritice iazurile şi rîuleţele în care ne scăldam, pădurile şi poieniţele de o frumuseţe rară, pline de iarbă, iarbă în care stam culcat ades să observ cerul cu seninul său unic… Cîndva demult pentru acest petec de pământ de sub acest cer au luptat şi s-au jertfit strămoşii nostri pentru ca noi urmaşii lor să avem o casă, un loc sfânt, care să-l păstrăm aşa frumos şi să- transmitem urmaşilor, un grai care ne păstrează amintirea istorică şi ne ţine sufletul în viaţă, şi acest aer pe care să-l respirăm liberi pe acest plai.