Question

eseu despre formarea țărilor rominesti va rog ​

Answer 1

Răspuns:

Formarea Tarii Romanesti. Formarea statului medieval Tara Romaneasca a cunoscut cateva etape. Formatiuni politice incipiente - uniuni de obsti - au fost atestate in izvoarele slave sub denumirea de Vlasca, Codrii Vlasiei (Tara Vlasiei) etc., adica tari ale romanilor.

Formarea Tarii Moldovei, in secolele IX-XIII, in spatiul situat intre Muntii Carpati si Nistru s-au desfasurat procese similare cu cele din teritoriile dintre Carpati si Dunare. Cercetarile arheologice ne permit sa urmarim concentrarea populatiei in jurul unor complexe teritoriale, aparate de fortificatii in mai multe zone pe cursul inferior al Jijiei, Bahluiului si Prutului, in regiunea dintre Prut si Barlad, pe teritoriuldintre Prut si Nistru - pe valea Ciuhurului, in regiunea codrilor (teritoriul viitorului tinut Lapusna-Orhei) etc.

Intemeierea statului dobrogean. Formarea statelor romanesti se incheie cu cea a statului dobrogean situat intre Dunare si Marea Neagra, in timpul domniei tarului bulgar loan Asan al H-lea (1218-1241) aici este situata 'Tara Carvunei', unitate politica aflata sub autoritatea religioasa a Patriarhiei din Constantinopol.

Formatiuni statale incipiente romanesti. Cele mai vechi informatii despre voievodatele romanesti se refera la teritoriul Transilvaniei. Aceasta se lamureste prin faptul ca dupa 896 ungurii au migrat din stepele nord-pontice in Panonia unde au venit in contact cu romanii. Pe masura extinderii lor teritoriale in directia Tran­silvaniei, ei s-au ciocnit cu formatiunile politice locale romanesti, in cronica maghiara 'Gesta Hungarorum' ('Faptele ungurilor'), scrisa de un notar anonim (numit de istorici Anonymus) al regelui Bela (dupa opinia majoritatii istoricilor este vorba de Bela al III-lea, 1173-1196) se vorbeste despre trei voievodate romanesti: voevodatul lui Menumorut (in Crisana, cu centrul la Biharea), voievodatul lui Gelu (pe podisul Transilvaniei, cu centrul posibil la Dabaca) si voievodatul lui Glad (in Banat, intre Mures si Dunare, cu centrul la Cuvin).

Unii istorici, mai ales maghiari, sunt de parere ca detaliile privind luptele basti-nasilor romani cu ungurii, expuse cu lux de amanunte de catre cronicar, ar putea fi imaginare. Dar si in acest caz cert este faptul ca Anonymus se bazeaza pe traditia existenta in mediul maghiarilor despre rezistenta opusa la venirea lor in Transilvania de catre romanii bastinasi (organizati in voievodate).

Desi aceste voievodate au fost supuse de catre maghiari, totusi un secol mai tarziu in Transilvania sunt atestate alte doua noi formatiuni statale: una cu centrul la Alba lulia (Balgrad), in frunte cu Gyla, si alta in Banat, fiind condusa de Antum,

• descendent din familia lui Glad, vasal al Imperiului Bizantin. Cu timpul si aceste voievodate au fost supuse de Regatul maghiar.

Prezenta compacta a romanilor in Transilvania i-a determinat pe regii maghiari sa cuate a castiga loialitatea capeteniilor locale. Cu acest scop in Transilvania a fost pastrata o autonomie interna. Ea avea in frunte un voievod, fiind numita voievodat.

Dar si dupa constituirea voievodatului inca multa vreme s-au pastrat formele romanesti de organizare teritorial-administrativa -'tarile' (Tara Fagarasului, Tara Maramuresului, Tara Hategului, Tara Barsei etc.).

Intre anii 1211-1225 pe teritoriul Tarii Barsei regele maghiar a dislocat Ordinul cavaleresc religios al lonitilor, stramutat din Palestina. Teutonii, insa, refuzau sa se supuna autoritatii regale si la ordinul papei ei au fost din nou stramutati, de aceasta data in Tinuturile Baltice.

Daca lonitii n-au contribuit la consolidarea pozitiilor regelui maghiar in Transilvania, apoi acest rol le-a revenit colonistilor secui (de origine turanica) si germanici, numiti sasi (adica saxoni, deoarece o mare parte dintre ei erau originari din Saxonia). Ei aveau o autonomie administrativa (numita 'scaune sasesti si 'scaune secuiesti') si sustineau politica regelui in voievodat.