eseu despre nevoia tinerilor de a iesi in evidenta !
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Cand vine vorba de nevoia de a iesi in evidenta, oamenii se impart in doua categorii: cei care se lupta sa iasa in fata cu un demers original, avand la baza propria idee sclipitoare, si cei care se zbat sa se remarce calcand peste toti ceilalti si fiind mereu Gica contra.
Admir sincer prima categorie, in timp ce cea de-a doua ma dezgusta. Desi imi place spiritul critic si sarcasmul, incerc pe cat posibil sa le identific limitele. Nu este normal sa calci pe cadavre sau, ma rog, pe oamenii vii, dupa caz. Inainte de a critica pe altul, vezi-ti lungul nasului. Spiritul de fronda are si el o ratiune de a exista si niste granite care nu ar trebui distruse. Un om exclusiv ironic si plecat la razboi cu toata lumea, pus pe decapitat si pe desfiintat entitati nu imi inspira decat multa disperare.
Spiritul competitiv este normal si binevenit. Asta ne tine pana la urma vii. Un om singur pe o insula pustie ar muri de deprimare. Nu ar avea termen de comparatie, nu ar sti cat de bun este, care este rostul lui pe lume si asa mai departe. Avem nevoie unii de altii pentru a ne autoevalua, vrem sa ii depasim pe ceilalti si sa fim "the winner", insa lucrurile devin dubioase atunci cand o facem denigrand pe altii. O atitudine permanenta de genul: "tu sa taci, ca numai eu am dreptate" nu te va tine multa vreme in picioare.
Ce pot sa va spun? E loc pentru toata lumea, cred eu. Pana la urma, cel mai important arbitru e publicul larg. Stii ce spui, esti sigur pe tine si nu bati campii, urci incet, dar sigur. Iti bazezi afirmatiile doar pe suspiciuni si defaimari, enervezi la un moment dat. Deja lumea va spune despre tine: "lasa-l pe asta, ca nimic nu ii convine." Asa ca distribuie-ti energia pe care o foloseai pentru a-i arata pe altii cu degetul in scopuri mai nobile. Pregateste-te sa ii depasesti pe ceilalti si nu sa ii cobori pe ei pentru a parea tu sus. Vei fi mult mai castigat.
Admir sincer prima categorie, in timp ce cea de-a doua ma dezgusta. Desi imi place spiritul critic si sarcasmul, incerc pe cat posibil sa le identific limitele. Nu este normal sa calci pe cadavre sau, ma rog, pe oamenii vii, dupa caz. Inainte de a critica pe altul, vezi-ti lungul nasului. Spiritul de fronda are si el o ratiune de a exista si niste granite care nu ar trebui distruse. Un om exclusiv ironic si plecat la razboi cu toata lumea, pus pe decapitat si pe desfiintat entitati nu imi inspira decat multa disperare.
Spiritul competitiv este normal si binevenit. Asta ne tine pana la urma vii. Un om singur pe o insula pustie ar muri de deprimare. Nu ar avea termen de comparatie, nu ar sti cat de bun este, care este rostul lui pe lume si asa mai departe. Avem nevoie unii de altii pentru a ne autoevalua, vrem sa ii depasim pe ceilalti si sa fim "the winner", insa lucrurile devin dubioase atunci cand o facem denigrand pe altii. O atitudine permanenta de genul: "tu sa taci, ca numai eu am dreptate" nu te va tine multa vreme in picioare.
Ce pot sa va spun? E loc pentru toata lumea, cred eu. Pana la urma, cel mai important arbitru e publicul larg. Stii ce spui, esti sigur pe tine si nu bati campii, urci incet, dar sigur. Iti bazezi afirmatiile doar pe suspiciuni si defaimari, enervezi la un moment dat. Deja lumea va spune despre tine: "lasa-l pe asta, ca nimic nu ii convine." Asa ca distribuie-ti energia pe care o foloseai pentru a-i arata pe altii cu degetul in scopuri mai nobile. Pregateste-te sa ii depasesti pe ceilalti si nu sa ii cobori pe ei pentru a parea tu sus. Vei fi mult mai castigat.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă