eseu despre sunt cetatean al tari mele
Răspunsuri la întrebare
Cetăţean al ţării
mele
Crâmpeie de amintiri cu arome de anotimpuri
purtate prin veri şi ierni, toamne şi primăveri senine.
Ce frumos sună: ,,cetăţean al ţării mele!”
Şi de aici se ivesc paşii unei copile prin omât
... îmbrăcată-n ger, cu-n cojăcel frumuşel dăruit de-ai ei naşi, cu-n clopoţel
în buzunar, ducând veste de colind peste sat, neam şi glie: ,, ... Naşterea Ta
Hristoase ... " şi obrajii rumeni şopteau: ,, ... colindă, colindă
e vremea colindelor... "
Da ... moşul îi zicea: ,, fata mea, să duci
mereu veste din străbuni că ţara noastră-i mică, dar pâinea mare şi mulţi au
vrut-o, draga mea!"
Îl privea cu ochi de copil şi mâna-i săruta.
Şi-n altă zi cu soare ducea apa la căscioară cu
oameni buni, bătrâni; fântâna-i era aproape, dar putinţa departe. Era un suflet
în paşi de copilă, de la munte ce ştia şi doină, şi horă, şi rugăciune, şi
grebla a întoarce uşor la fân.
În altă seară, a aflat de Sarmisegetuza şi, crescând rucsacul a luat în spate şi-a
colindat ... Se minunna şi tot rostea:
,, … frumoasă-i ţara, Doamne, şi pâine mare are! “
În altă zi, vedea călări şi-n port bătrâni
trecând şi fete, şi flăcăi, copii în pasii lor. Decembrie era: 1, Ianuarie şi
el se pregătea. În inimă mare erau, şi astăzi sunt în sărbătoare-veşmântată în
zilele de ieri.
La şcoală a intrat şi nouă învăţătură a aflat, dar cea de dragoste de neam şi glie era deja sădită-n , crescuseră-preună -n suflete surori.
Dascălul , aici, rostea:
cetăţeanul este persoana, locuitorul care are dreaptă datorie de a se comporta cu respect cu cel de
lângă şi cu sine însuşi. Povaţa semăna cu cea primită de acasă şi astfel arăta că poart
ă -n pas de viaţă mlădiţă din străbuni.
Acum, e nouă toamnă cu altă vară-n amintire şi cântecul
copilei-cojocel răsună lin pe unda firii ca drept răspuns de cetăţean în dreaptă datorie, rămas pe glie, aidoma
unui străjer!