eseu despre umanismul renaște în spațiul ronînesc
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Umanismul renaşterii în Ţările Române
În Ţările Române apariţia şi afirmarea unui curent umanist de gândire se situează (cu excepţia unor cazuri sporadice) mai târziu decât în Occident: în secolul al XVII-lea şi continuând să se afirme şi în secolul următor. Ceea ce nu înseamnă însă deloc că înainte de această dată ar fi stăruit aici o situaţie de izolare culturală faţă de Occident, o ignorare totală a valorilor umaniste care se afirmaseră în Apus. Cauza acestei situaţii de întârziere culturală este legată de târzia apariţie a oraşelor, a formării unei clase burgheze, a persistenţei unor structuri feudale încă puternice. O altă cauză consta în presiunea unui mediu de cultură bizantină de la noi, care permitea împrumuturi din Occident - în artă, în literatură, în obiceiurile de la curte, ş. a. - dar numai cu condiţia respectării stricte a tradiţiei şi fără abateri pe plan doctrinar. - În schimb în Transilvania, dezvoltarea oraşelor si a mediului cultural, religia clasei dominante, catolicismul, precum şi contactele mai intense, pe de o parte cu lumea italiană - ai cărei exponenţi erau prezenţi, cu funcţii la curţile episcopale catolice, - iar pe de altă parte cu cea germană (prin intermediul saşilor), au favorizat receptarea curentului umanist începând chiar din secolul al XV-lea.
Primul în ordine cronologică şi cel mai important centru umanist din Transilvania a fost cel din Oradea; unde, începând chiar din secolul al XIV-lea, scaunul episcopal catolic era ocupat de un episcop italian de origine. Numai în prima jumătate a secolului al XV-lea s-au succedat aici nu mai puţin de cinci episcopi italieni, care au menţinut tot timpul contactele cu mediile intelectuale din patria lor de origine, au adus la curtea lor artişti şi erudiţi umanişti italieni, implantând şi continuând aici tradiţiile italiene ale umanismului - ca, de exemplu, episcopii Andrea Scolari şi succesorul său Giovanni de Dominici. În acest timp, mulţi canonici din Oradea - cel puţin 18 - studiază la universităţile din Padova, Bologna, Ferrara, Roma, Perugia şi Napoli. – Tot în secolul al XV-lea şi urmând exemplul predecesorilor săi, episcopul Ioan Vitéz creează la curtea sa un strălucit centru umanist, în care se puteau întâlni numeroşi poeţi, literaţi, istorici, oameni de ştiinţă transilvăneni, francezi, italieni sau polonezi; înfiinţează o bogată şi reputată bibliotecă, precum şi un observator astronomic unde activau renumiţii astronomi Johann Müller (Regiomontanus) şi Georg Peurbach, autorul „tabelelor orădene” (tabulae voradiensis), în care stabileşte meridianul zero la Oradea.
După înfrângerea de la Mohács (1526), centrul culturii umaniste transilvănene devine Alba Iulia, unde activează erudiţi care îşi făcuseră studiile, ca bursieri, la universităţile din Padova. Odată cu consolidarea puterii politice a principatului Transilvaniei centrul umanismului devine Clujul, unde principele Ştefan Bŕthory înfiinţează o universitate catolică cu trei secţii - teologie, drept, filosofie, - în cadrul căreia predau umaniştii Gaspar Heltai, italianul Grigorio Biandrata şi germanul Johann Sommer.
Un rol asemănător în răspândirea umanismului în Transilvania - de astă dată cultivat nu de mediile catolice, ci de cele reformate, luterane, - 1-au avut şcolile saşilor, în frunte cu vestitul gimnaziu din Braşov, condus de renumitul umanist Johannes Honterug, - urmat de şcolile din Sibiu, Orăştie, Bistriţa şi Mediaş. - Honterus (1498 - 1549) a înfiinţat şi o tipografie în care s-au tipărit 37 de cărţi - texte de Aristotel, Platon, Cicero, Seneca (precum şi opere ale lui Luther), - în limbile latină, greacă şi germană. În opera sa Rudimenta cosmographica (tipărită în 1530 la Cracovia) Honterus a introdus, în studiul geografiei, şi noţiuni de matematică şi astronomie.
Cel mai mare umanist transilvănean a fost Nicolaus Olahus (1493-1568).
Român de origine (într-o scrisoare adresată lui Erasm, Olahus îşi aminteşte de „tatăl meu care s-a născut din sângele lui Vlad Dracula, voievodul Ţării Româneşti”) - se trăgea din familia domnitoare în Ţara Românească - era înrudit şi cu Huniadeştii (bunica lui era fiica lui Ioan Huniade şi sora lui Matei Corvinul).