Eseu despre viziunea lui Stefan Gheorghindiu referitoare la perioada razboiului (aspecte pozitive/negative) - 1pag
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Experiența războiului este prezentată în a doua parte a romanului, ”Întâia noapte de război”, cu toate că romanul se deschide cu o scenă a frontului, însă aceasta este folosită doar pentru a crea contextual favorabil relatării neliniștii sufletești asupra poveștii de dragoste dintre Ștefan Gheorghidiu și soția sa, Ela, a presupunerilot sale că ar fi înșelat. În primă fază, este prezentată campania din zona culoarului Rucăr-Bran, apoi înaintarea în Transilvania, fiind relatată trecerea Oltului, trecere care este văzută ca o piedică și în urma căreia se consideră că se vor înregistra multe pierderi:”Mă întreb cum vom trece apa adâncă și vijelioasă a Oltului, sub focul mitralierelor. Am anticipat viziunea miilor de morți, a uraganului de obuze, a trupurilor zvârlite în aer”.
Este prezentată întreaga campanie din această zonă care, în final, aduce victoria românilor, cu toate că au trecut prin momente teribile. Câteva zile mai târziu, trupele române se aflau la distanță de 10 kilometri față de râul Olt, în localitatea Cohalm, apoi înaintează spre Sibiu. Aici, românii duc o grea bătălie și suferă grele înfrângeri, bătălie care este in detaliu prezentată de autor. Pentru Ștefan Gheorghidiu, aceste evenimente și, mai ales, acest dezastru al luptei de la Sibiu, sunt unele de autocunoaștere, de meditare profundă, astfel că, la un moment dat, stăpânit de demoralizare, acesta se întreabă:”Altul, în locul meu, s-ar fi purtat mai demn? […] Sunt dintr-un neam inferior? Ce aș fi făcut dacă aș fi fost la Verdun, sau dacă aș fi pe Somme, în uraganul de obuze unde trag mii de tunuri odată? E aceasta inferioritate de rasă? Ei nu sunt din carne și nervi ca noi? Ce suflet au, de pot avea tăria să îndure atâta? Există, pe drept cuvânt, vreo rasă aleasă care poate suporta ceea ce noi nu putem suporta?
Aici, filosofarea lui Gheorghidiu atinge idei esențiale pentru un combatant în război, căci această gândire ar putea fi foarte des întâlnită, haosul războiului, al bătăliilor fiind foarte propice pentru apariția unor astfel de gânduri.
Pentru el, războiul este o modalitate de autocunoaștere, de pătrundere în adâncurile sale sufletești, o experiență atât din punct de vedere militar, dar mai ales din punct de vedere intelectual.
Explicație:
Sper ca te-am ajutat