eseu ,, eu in clasa mea ''
urgent va rogg
Răspunsuri la întrebare
Eu în clasa mea
Ce repede a trecut timpul ! Acum iar începe școala, iar, peste ceva vreme,
noi vom vedea, pe nesimțite, cum se apropie o altă vacanță mare,
poate la fel de mare !
Apoi începe iar școala, iar noi, tot așa, pe nesimțite, ne obișnuim
cu acest program, la care credem că și noi participăm, cu inima
deschisă.
O colegă, mai mică doar cu un an, a murit săptămâna trecută,
a trecut la cele veșnice, cum spunea preotul Lisandru, ștergându-și
și el o lacrimă, dar revenindu-și repede a adăugat ceva foarte
profund, cum că numai cei cu inima deschisă vor păși în împărățiile
cele neumblate ale cerului. Iar colega mea murise de inimă, avea inima
închisă în lumea ei, neumblătoare prin realitatea noastră de zi cu zi.
Era o visătoare, o dusă de pe lume, cum zicea coana Flora, plimbând
adesea lesa, pe care rareori o așeza pe gâtul subțire al Prințesei, cățelușa
ei cu perișor auriu și lăbuțe de zăpadă.
Am povestit aceste mici firișoare adunate, spontan, din ultimele
amintiri, pentru că Margareta, care murise acum două săptămâni,
a fost colega mea de bancă. Nu la școală, ci în parcul Mitropoliei,
unde ne mai plimbam noi seara, când sute de ciori, poate mii,
se întorceau prin poduri, prin copaci, în turla bisericii și-n alte locuri
de ele știute.
Noi auzeam croncănelile lor prelungi și le urmăream fugar bătăile
din aripi. Iar acum va începe școala, iar eu, în clasa mea, voi fi la fel
ca de fiecare dată, o absență regretabilă..., în bătaia timpului nesimțit .