Question

Eseu "limba nostra-i graiul pâinii"urgent va roog!!

Answer 1

ceste metafore evidentiaza capacitatea limbii de a sensibiliza si de a fi ea insasi material sensibil. Doina si dorul definesc fiinta noastra nationala. Duiosia doinelor se poate oricand preschimba in roi de fulgere", cuvant ucigator care traverseaza istoria: Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zari albastre. " Cele doua epitete: negrisi albastre simbolizeaza trecutul si viitorul poporului nostru. Poetul accentueaza ideea ca limba inseamna insasi existenta poporului roman. incarcandu-se parca de aromele painii din cuptoare, pe care le coc mai intai in soarele vietii, lanurile de grau sunt sfintite de munca taranilor: Limba noastra-i graiul painii Cand de vant se misca vara; In rostirea ci, batranii, Cu sudori sfintit-au tara". Cultura noastra romaneasca, veche cat poporul care a zamislit-o, cuprinde in paginile ei toata existenta zbuciumata a neamului: Limba noastra-s vechi izvoade, Povestiri din alte vremuri; Si cetindu-le -nsirate Te-nfiori adanc si tremuri." Deci, limba inseamna inceput, evolutie si zbucium sufletesc. Religia a fost intotdeauna un mijloc de rezistenta spirituala pentru pastrarea fiintei nationale. Definitia limbii ajunge la punctul maxim al simtirii si frumusetii, limba sfintindu-se odata cu rostirea, prin ea, a marilor adevaruri din cartile bisericesti si din cantecul ori bocetul tanguite"pe la vatra"de catre tarani: ceste metafore evidentiaza capacitatea limbii de a sensibiliza si de a fi ea insasi material sensibil. Doina si dorul definesc fiinta noastra nationala. Duiosia doinelor se poate oricand preschimba in roi de fulgere", cuvant ucigator care traverseaza istoria: Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zari albastre. " Cele doua epitete: negrisi albastre simbolizeaza trecutul si viitorul poporului nostru. Poetul accentueaza ideea ca limba inseamna insasi existenta poporului roman. incarcandu-se parca de aromele painii din cuptoare, pe care le coc mai intai in soarele vietii, lanurile de grau sunt sfintite de munca taranilor: Limba noastra-i graiul painii Cand de vant se misca vara; In rostirea ci, batranii, Cu sudori sfintit-au tara". Cultura noastra romaneasca, veche cat poporul care a zamislit-o, cuprinde in paginile ei toata existenta zbuciumata a neamului: Limba noastra-s vechi izvoade, Povestiri din alte vremuri; Si cetindu-le -nsirate Te-nfiori adanc si tremuri." Deci, limba inseamna inceput, evolutie si zbucium sufletesc. Religia a fost intotdeauna un mijloc de rezistenta spirituala pentru pastrarea fiintei nationale. Definitia limbii ajunge la punctul maxim al simtirii si frumusetii, limba sfintindu-se odata cu rostirea, prin ea, a marilor adevaruri din cartile bisericesti si din cantecul ori bocetul tanguite"pe la vatra"de catre tarani: