eseu limba romina comoara sfinta
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Limba - comoara cea mai de preț a unui popor
Nu există nimic mai valoros pentru popor decât graiul matern, întrucât acesta este plămânul prin care respiră întregul neam și suflarea în care se contopește sufletul român.
Dacă în primii ani de viață limba română a fost doar un instrument cu ajutorul căruia am interacționat cu ceilalți oameni din jurul nostru, odată cu trecerea timpului a devenit patria noastră.
Ea este locul comun în care ne putem înțelege cu părinții, frații, prietenii noștri. Nici măcar nu contează dacă locuiești sau nu în România. România, ca spațiu geografic în care s-a cristalizat poporul român, care a dat naștere limbii române, este foarte importantă.
Prin graiul pe care îl vorbește un popor ajunge să își dezvăluie întreaga sa făptură lăuntrică și acel spirit patriotic moștenit din moși strămoși, arătându-le celor din urmă și un motiv demn de mândrie și admirație atât pentru generațiile actuale, cât și pentru generațiile viitoare. Fără limbă, poporul este orfan și nu întâmplător limba lui se numește MATERNĂ. Calitatea de neprețuit a graiului matern se explică prin harul ei de a oglindi întreaga istorie a neamului, cu toate victoriile și înfrângerile trăite, cu toate bucuriile și tristețile simțite, visele și speranțele spulberate de împrejurările nesigure prin care i-a fost sortit să treacă.
În graiul matern al limbii române se ascunde trecutul, zestrea noastră strămoșească, a originilor cu care suntem înfrățiți încă de la naștere, iată de ce oamenii au catalogat dintotdeauna limba maternă drept o comoară care nu are vreun preț de vânzare, cumpărare, sau închiriere. În schimb, poate fi moștenită, păstrată și cultivată cu sfințenie și dăruire, cu dragoste și respect. Strămoșii au șlefuit-o cum au știut ei mai bine, i-au dat culoare și aripi.
În limba română ne rugăm, pentru că Dumnezeu a pus cuvintele în inima noastră și El Însuși a comunicat cu noi prin limbaj. Cuvintele poartă substanța comunicării, dar condiția realizării ei este credința. Necredința, dimpotrivă, este maladia care afectează comunicarea, zădărnicindu-i scopul. Fără credință este cu neputință să acceptăm mesajul lui Dumnezeu, oferta Lui mântuitoare de care avem atât de mare nevoie. Fără credință comunicarea cu semenii se reduce la ipocrizie. Credința este puntea de legătură între oameni, când le însoțește cuvintele, în procesul comunicării.
Cuvintele și credința ne-au fost dăruite de Creator și, acum mai mult decât oricând, avem nevoie și de unele și de cealaltă. Avem nevoie să rostim DA hotărât la mesajul pe care Dumnezeu ni-l transmite astăzi, oricare va fi fiind el pentru fiecare din noi. Mesajul Său merită un răspuns, în funcție de ceea ce vede înlăuntrul sufletului, fie că este nevoia de bază după salvare, fie că este o corectare necesară a drumului pe care ne-am angajat.
Dumnezeu vorbește, dar prea puțini oameni sunt dispuși să asculte, să creadă și să facă ce li se cere.
La rândul nostru, când ne adresăm lui Dumnezeu prin rugăciune, trebuie s-o facem în același spirit, folosind un limbaj potrivit, cuvinte ce curg direct din inimă, care declară adevărul și sunt însoțite de credință. Nimeni n-a putut să-L înșele pe Dumnezeu și niciodată nu vom obține ceva de la El, fără ca vorbele noastre să fie prețioase. Concordanță între cuvinte și conținutul inimii, pe de o parte, și credință, pe de altă parte, sunt condițiile ce garantează accesul înaintea lui Dumnezeu. El privește direct la inimă și ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine, fără a Se lăsa impresionat de aparențe, sau elocvența cuvintelor.
Este interesant să observăm, constata Gheorghe Vieru, marele poet și patriot de peste Prut, că cele mai multe cuvinte românești, care exprimă lucruri esențiale, sunt compuse din cinci litere: Iisus, Crist, Maria, Paști, cruce, preot, altar, Putna, soare, stele, pâine, izvor, lapte, iarbă, copac, codru, munte, maică, limbă, doină, nuntă, copil, botez, frate, hotar, român... Să fie oare la mijloc o simplă coincidență numerică? Nu stă oare această cifră a sunetelor românești sub semnul unei taine?
Pentru respectul tuturor strămoșilor, dar în primul rând pentru respectul de sine, IUBEȘTE, PREȚUIEȘTE și VORBEȘTE corect limba română!
Acum, la 31 august, haideți să ne amintim cu mândrie că suntem români, că suntem copiii unei limbi atât de melodioasă, atât de frumoasă! Haideți să vorbim cu drag LIMBA ROMÂNĂ!
În al limbilor tezaur
Pururea o să rămână
Limba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.