Eseu Modul de viata în tările române varog. !!! Dau coroana!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Viaţa cotidiană a membrilor societăţii româneşti din cele două Principate a cunoscut încă de la începutul secolului al XVIII-lea modificări spectaculoase, în special la nivelul reprezentanţilor clasei politice conducătoare (domnul şi boierii), care au căutat să imite practicile ţarigrădene în domeniul îmbrăcămintei, al hranei şi al distracţiilor. În schimb, în rândul orăşenilor şi mai ales al ţăranilor se constată menţinerea obiceiurilor tradiţionale.Cum era şi firesc, membrii familiei domnitoare din cele două Principate au optat, din motive de oportunitate, pentru moda ţarigrădeană, mai ales că mulţi dintre domnii fanarioţi trăiseră la Istanbul înainte de ocuparea tronului. Acest fapt se reflectă şi în portretele lor, în calitate de ctitori, din tablourile votive ale unor lăcaşuri de cult, alteori în gravuri din acea vreme, cum este portretul lui Alexandru Ioan Mavrocordat din scaunul Moldovei (1785-1786). De obicei, domnul ţării era prezentat în costum de ceremonie, având pe cap o căciulă de blană cu muche înaltă deasupra, iar corpul înveşmântat într-un caftan lung până la pământ, fără mâneci, cu ceaprazuri late de aur, îmblănit cu hermină şi agrafat la gât. La rândul ei, doamna ţării era înfăţişată în rochie de brocard acoperită parţial de o mantie cu revere îmblănite, iar pe cap de asemenea o căciuliţă din blană, aşa cum apare pe peretele bisericii Frumoasa de lângă Iaşi doamna Zoe Ghica, soţia lui Grigore al II-lea Ghica.
giubea împodobită cu blană.
În ceea ce priveşte îmbrăcămintea ţăranilor, aceştia şi-au păstrat portul tradiţional, având pe cap căciulă din blană de miel, mai ales iarna, iar pe corp cămaşa ce atârna peste iţari, prinşi cu o cingătoare, peste care era acoperit cu un cojoc de blană de oaie, mai ales pe vreme rea;în picioare aceştia purtau de obicei opinci din piele netăbăcită. Un călător străin de la începutul secolului al XIX-lea, Langeron, afirmă că opincile sătenilor români semănau cu cele ale ţăranilor din Spania. Apoi, referindu-se la vestimentaţia ţărăncilor, constată că ele aveau o fustă scurtă, cămaşă şi tunică lungă, capul fiindu-le acoperit cu un voal alb, dar numai acelea măritate. O observaţie subliniată de contemporanii vremii constă în faptul că vestimentatia, ca şi încălţămintea ţăranilor era confecţionată de aceştia în cadrul gospodăriei lor.