Question

eseu ne structurat,, ce izvoraste din suflet pe suflet maapasa

Answer 1

Noaptea, cînd stelele se leagă de pămint cu ploi de raze , cînd totul în jur se incarcă cu și mai multă taină , cînd orga serii vibrează și își urcă orele , eu rămin singur și meditez . Gîndul mă poartă departe … departe … Visez …  În melancolia clarului de lună simt lunecarea nocturnă a șoaptelor .

Am scăpat din mîini cel mai frumos colț al lumii care mi-a zîmbit pentru prima oară, spărgîndu-se in mii de firișoare argintii . Acum incerc să le unesc și mă doare tot corpul de atîta trudă ce-mi aduce fericirea . Cît de bine e să fii fericit, dar universul incearcă noi

schimbări ,  rotindu-se în neștirea infinitului … Și eu Încerc numai suferintă , așteptare , dor … Timpul trece și eu rămîn , căutînd aceeași suferință . De mă gîndesc un pic mai bine, îmi dau seama că nu sînt decît un firicel de colb străveziu, orbit de sentimente ce bîntuie străzile și căile ascunse ale ființei fără un scop anume . Da ! Asta sunt eu . O particulă infinită din mărețul univers ce aleargă aiurea , cade , se ridică , vuiește mai tare ca vîntul … caută. Ce caută? Ce caut eu ? După atîta drum parcurs mă opresc o clipă . Unde ma aflu  ? O voce caldă , dar trista imi șoptește :                  ,,  Ești tu . ”

Sper ca iti place , e compus de mine . Da-mi coroana!